cum am inghitit tabloul lui Mendeleev
am cumparata astazi de la supermarket doua chifle. apetisante, intr-o punga etansa. am observat un anunt neobisnuit si metafizic pe ambalaj: “tehnologia noastra garanteaza ca esti prima fiinta care atinge painea” (ambalare automata bla-bla)…
incitat, m-am apucat sa citesc si restul: astfel am aflat ca la masa de pranz, odata cu faina si drojdia, urma sa inghit:
- stearoil-2-lactilat de sodiu
- esteri mono si diacetil tartrici ai mono si digliceridelor cu acizi grasi
- mono si digliceride ale acizilor grasi
- propionat de calciu
- acid sorbic
- enzime
barem producatorul acesta e cinstit si-l putem banui ca a trecut cam toate produsele de retorta pe care le-a aruncat in faina, dar altii nici nu se obosesc sa faca asta.
Oricum, m-am simti de parca inghitisem Tabla lui Mendeleev.
Nu e deloc cea mai buna idee sa stai sa citesti ce mananci de fapt, e posibil sa-ti dai seama ca treci pe perfuzii
)
Asta incerc si eu sa fac pe PAPABUN, sa promovez mincarea gatita, fara e-uri. Dar si acolo sint probleme, banuiesc.
Oricum, scapam de e-uri pe o parte, bagam in noi prin alte parti (supermarketuri si minuturile de zi cu zi). Urita treaba.