Comentarii la: manager innebunit dupa black metal

De către: Paul Slayer

Paul Slayer — Tue, 08 Apr 2008 13:03:46 +0000

@Vorbaretu: La tributul My Dying Bride ce va avea loc sambata, 12 aprilie, in Live Metal Club, vine ca invitat si un actual membru al trupei, unul dintre chitaristi.

@Mihai: Cultura, cunostintele muzicale si informatia se pot dobandi indiferent de credinta. Si eu sunt crestin-ortodox. Asta inseamna ca nu am voie sa vorbesc despre Jimmy Page, Crowley sau Mayhem? Importante intr-o discutie sunt argumentele. Insultele si ironiile de trei lei sunt la indemana oricui.

De către: Mihai

Mihai — Tue, 08 Apr 2008 11:10:36 +0000

Ce mi se pare cel mai amuzant este ca am ajuns sa iau lectii privind diferentele dintre rock si black metal de la un crestin (fara proprietatea termenilor). Genial…

De către: vorbaretu'

vorbaretu' — Mon, 07 Apr 2008 20:31:05 +0000

…incredibil ce-am gasit azi aici; victor, dar un ex- My Dying Bride nu cunosti? they’re my favs toooooo!

De către: tudor

tudor — Mon, 07 Apr 2008 14:11:44 +0000

Mihai, ce citesti tu astazi pe blog am discutat vineri seara cu Paul la mine acasa (printre cateva acorduri de folk a la Cenaclul Flacara).
Nu uita afirmatia (ma repet a treia oara) facuta de tine “Black metalul nu are nimic de-a face cu rock-ul.” De-aici pleaca toata discutia.
Vrei sa iti fac o schema logica, sa o desenez si sa ti-o trimit pe mail?
Crezi ca esti unicul superior care isi da seama ca zdranga zdranga de la Led Zeppelin nu e aceeasi ca cea de la At The Gates (formatie de rock)? Ca King Crimson sau Van Der Graaf nu au acelasi stil ca My Dying Bride?
Dar nu cred ca vreunul din componentii acestor trupe vor spune vreodata ca nu au nimic de-a face cu rockul.
Noroc cu tine. Dar intreaba-i si pe ei mai intai.

De către: Mihai

Mihai — Sun, 06 Apr 2008 15:23:48 +0000

Mersi pentru expose, Paul

Totusi, sincer acum – atata bataie aiurea de gura pentru cineva care nu ar recunoaste intre ele nici doua dintre genurile / subgenurile enumerate de leprosy si de tine… Cam mult. E cu chitari, tobe si tipete? Atunci e rock, nene. Gata

De către: Paul Slayer Grigoriu

Paul Slayer Grigoriu — Sat, 05 Apr 2008 10:10:07 +0000

Sunt perfect de acord cu ce zice Leprosy si voi incerca sa detaliez.
Daca la inceput era socotit black-metal orice metal cu versuri sataniste – plasand astfel originile genului in zona Mercyful Fate sau pe vechile albume Slayer – cu timpul s-au cristalizat si trasaturi distincte, muzicale, lirice, conceptuale, incepand de la Bathory si, partial, Hellhammer, si mergand mai departe spre scena norvegiana a anilor 90. Din punct de vedere muzical, genul este mai poetic ?i mai emo?ional decât death-ul, structurile sunt de obicei tonale ?i mai unitare ?i forma ritmic? mai clar?. (Nu lipsesc insa nici exemplele de atonalism, vezi primele albume Darkthrone, traditie exploatata inainte mai ales in thrash). Constructia pieselor e de obicei motivica si narativa, asa cum o intalnim si pe albumele Black Sabbath, care, daca nu ma insel, e cam rock. Premierul lovit constant si contratimpii, care, la o privire superficiala definesc genul, exista inca din blues, desigur, intr-o alta forma expresiva si la un tempo mai scazut. La “elitismul” despre care vorbea Mihai renuntase la un moment dat pana si Euronymous. Dupa faza brutala de razboi impotriva death-metal-ului suedez si a altor trupe non-black in general (“N-avem chef ca albumele noastre sa fie ascultate de idioti carora le plac Obituary sau Morbid Angel”, spune mai demult Ted Skjellum, alias Nocturno Culto de la Darkthrone), viziunea s-a nuantat, si poate cel mai bun exemplu sunt trupele cu care canta azi Hellhammer. Plus ca oamenii au inteles ca, dincolo de un ideal artistic care, fara indoiala, exista, elitismul devenise si scuza penibila pentru niste instrumentisti lamentabili (vezi Varg Vikernes, dar el e doar unul dintre multi altii).
Cat despre afirmatia lui Mihai ca “niciun blacker nu si-ar spune vreodata rocker”, ii recomand sa citeasca interviurile recente cu Fenriz. Sau sa asculte “The Cult Is Alive” si “FOAD” – sigur, Mihai, vei spune, cu oarecare dreptate, ca ala nu mai e black-metal, dar influentele au fost aceleasi si pentru “Under A Funeral Moon”. De altfel, iata ce mi-a spus mie Fenriz, cand am stat de vorba cu el, anul trecut: “Nu îi critic pe cei care par s? cread? c? black metal-ul înseamn? 1993, pur ?i simplu spun c? gre?esc ?i c? sunt chestii mai adânci din anii 70 ?i 80 care au de-a face cu crearea black-metal-ului adev?rat, plin de suflet. Nu un c?cat trist de cyber-blast beat de la început pân? la sfâr?it, niciodat? nu mi-a pl?cut asta prea mult. Pot s? tr?iasc? în continuare în lumea lor din anii 90, eu r?mân mai ales la anii 80.” Cand se cam canta rock… Apoi, tot Fenriz: “Ce?! Cine m?-sa crede c? ascult doar black metal?! În Norvegia totdeauna am ascultat tot ce am vrut, Euronymous a fost unul dintre vârfurile de lance ale acestei culturi. Ador totul, de la vechiul AC/DC, Black Sabbath, Iron Maiden, Manilla Road, Razor, Metal Church, Agent Steel, Fates Warning, Trouble, Accept, Scorpions, Witchfinder General, Cirith Ungol, Angel Witch, Dead Kennedys, English Dogs, Sentinel Beast, pân? la trupe mai noi ca Blizzard (Germania), Vomitor (Australia), Cult of Daath (SUA), Apokalyptic Raids (Brazilia), Old (Germania), Orcustus (Norvegia), Deathhammer (Norvegia), Demons Gate (Australia), Obliteration (Norvegia). Motörhead e o influen?? pentru mine înc? de la In the Shadow of the Horns”. Motorhead – poate esenta rock’n'roll-ului in metal. Deci cam are legatura cu rock-ul, daca e sa ne luam dupa cei care l-au creat.
@Vorbaretu’: “mii si mii de fani in toata lumea” e un pic exagerat, pe vremea aia la concerte veneau chiar mai putin de 500, si ramaneau doar cei ce nu se speriau de capetele de porci aruncate de mister Dead.

Pe Alex il salut cu prietenie, sper sa ne intalnim, ii transmit toate cele bune si de la prietenul nostru comun, Duncan, care a spus ca vrea neaparat sa-l intalneasca la viitoarea sa escala in Bucuresti.

De către: leprosy

leprosy — Fri, 04 Apr 2008 17:40:56 +0000

Thrash, black, death, doom, dark, grind… toate astea sunt o forma mai extrema a metalului, adica se cam trag din heavy-metal care e rock 100%. E adevarat in prezent termenul rock si-a mai pierdut din semnificatia initiala, vezi trupele/solistii care vor participa anul asta la Rock en Rio, de aceea este normal ca multi dintre metalisti sa afirme ca muzica lor nu este rock. Cunosc multi “rockeri” care au job-uri fara legatura cu metalul, si chiar nu vad de ce ar trebui sa fie o legatura intre muzica pe care o produci sau asculti si meseria pe care o practici.

De către: Mihai

Mihai — Tue, 01 Apr 2008 06:29:26 +0000

Ok, e clar. Deci nici Dimmu, nici CoF nu (mai?) sunt black, cel putin nu in stilul in care erau Mayhem atunci…

Black metal is not mainstream. E primul “simptom”.

De către: tudor

tudor — Mon, 31 Mar 2008 18:27:18 +0000

Culmea, cunosc eu cativa blackeri din niste formatii maricele care isi spun rockeri. Unul e cel de care vorbeste Victor in material (ca doar de la mine a plecat si stirea), altii ar fi prietenii lui de la o formatie amarata numita Dimmu Borgir. Altii au cantatat anul trecut la Stufstock si au dat si un interviu si in care se indentificau cu termenul “rocker” – Cradle of Filth. Dar pesemne ca astia sunt niste aspiranti. Poate ca pronunti tu niste nume adevarate de blackeri.
Si nu uita ca toata aceasta discutie a pornit de la afirmatia ta Black metalul nu are nimic de-a face cu rock-ul.

De către: Mihai

Mihai — Mon, 31 Mar 2008 14:35:33 +0000

@tudor: Da, pentru unii “rock = orice gen cantat cu chitari si tobe”. Scuze ca nu sunt capabil de asemenea vulgarizari cu usurinta cu care o faci tu In general, analiza genurilor este mult mai fina de atat.

Iar observatia mea a plecat de la o chestie simpla si de bun simt: niciun blacker (trupete sau nu) nu si-ar spune vreodata rocker si nu si-ar denumi muzica in acest fel.