am privit in ochi bolnavi de cancer
de maine, pe pachetele de tigari vor incepe sa apara pictograme, in fapt avertismente in imagini despre bolile grave care ameninta fumatorii. multi le-ati vazut deja: plamani negri, gaturi macinate de tumori si alte asemenea fotografii horror.
pana in seara aceasta, panouri cu pictograme antitabac din lumea intreaga au fost expuse in exteriorul muzeului de arta din bucuresti, intr-o expozitie care ii facea pe trecatori sa intoarca in cealalta parte capul (foto dreapta).
saptamana trecuta, am fost invitat sa spun cateva cuvinte la un seminar organizat de Association of European Cancer Leagues (ECL), Federatia Asociatiilor Bolnavilor de Cancer (FABC) si Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu sprijinul Pfizer Romania.
tema: puterea comunicarii in campania antifumat. m-am aflat fata in fata pentru mai bine de o ora cu bolnavi de cancer sau cu persoane care au rude bolnave, reuniti intr-un ONG care lupta pentru drepturile unor astfel de bolnavi (foto stanga).
i-am ascultat pe acesti oameni vorbind convingator, calm si dramatic despre boala, despre viata lor modificata din temelii odata cu diagnosticul.
poate ca suna melodramatic, dar numai privindu-i in ochi pe acesti bolnavi cu zilele numarate iti dai seama cat de superficiale si artificiale sunt articolele de pe site-urile de stiri, sanatate, etc de la noi. reteta e simpla: se ia un articol din presa internationala, se traduce prost, superficial si partial, se pune un titlu de tabloid si gata!
poate ca daca editorul online ar avea rabdare si chef sa stea de vorba cu acesti oameni care au patit-o deja, daca ar merge spre documentare intr-un spital oncologic si alte asemenea fapte jurnalistice normale, dar care la noi sunt considerate adesea drept “eroice” si fara rost, am avea in sfarsit articole care sa convinga. si nu numai pe aceasta tema. la noi, continut online a inceput sa insemne exclusiv cel rezultat din documentarea online, de unde stupizenia si superficialitatea multor texte.
si am spus-o si la seminar, prilej pentru unii sa ma priveasca chiorâş. asta e!
Sunt cu totul de acord cu aceasta campanie. Am rude apropiate care s-au lasat de fumat cand erau la un pas de moarte. Scrisul nu este bagat in seama, imaginile sper sa le dea de gandit.
victor, te lasi?
si apropo ce patzisi, ca te/am vazut intr/o poza recenta: vrei sa devii silueta ca si mine?
adrian: as vrea sa ma las si poate ma las. cat despre greutate: poza e proasta; nu reusesc cu niciun chip sa cobor sub 100 de kilograme
hai să vă spun un banc pe care l-am auzit la un stand-up comedy show: un tip la vreo 20 de ani decide să se lase de fumat. toate bune şi frumoase, până când ajunge la vreo 90+, cu aparate, fire şi toate cele. şi cum se ruga el în fiecare noapte la Dumnezeu: ia-mă, ia-mă, acesta i se arată într-un vis şi-i zice.
“tipule, la 20 de te-ai lăsat de fumat în speranţa că o să mai trăieşti 2 ani. eh, acu’ mai trăieşte doi ani”.
cam morbid, I know, but that’s the fact…
Eu m-am lasat fara sa fiu la un pas de moarte. Si au trecut cinci ani de atunci.
@victor: suma viciilor…gata, tac din gura
si pentru “tinerii jurnalisti” sa se lase intr-un fel…
btw: nu exista metode (oarecum) coercitive, pardon persuasive
eu m-am lasat de 4 ori, dar de fiecare data fiind la o juma’ de pas de moarte…
(de 2 ori intoxicatie tabacica, 1 bucata criza de tahicardie si 1 bucata hipoxie…cu cianoza, tot tablou’…)
Cars and houses are not very cheap and not everybody can buy it. But, loan are invented to support different people in such hard situations.