Prin 1986, au murit, una după alta, două mătuși. Surori. Se descurcase bine singure, trăind așezat după tipicul anilor 1900 când se născuseră.
La o vreme după ce s-au făcut cele creștinești, ne-am apucat să sortăm lucrurile din fostele lor odăi.
Ne grăbeam, era obligatoriu să vindem repede casa pentru că în vremurile acelea nu era tolerat ca o familie să aibă două locuințe în proprietate.
Mătușile, femei foarte cumsecade și plăcute, aveau totuși un fix. Nu aruncau nici un ambalaj.
Cutii de medicamente, de bomboane, de pantofi, toate fuseseră păstrate, adunate în zeci de ani și așezate oarecum ordonat în camera „bună”, cea pentru musafiri. (E adevărat și că în perioada interbelică ambalajele erau atent lucrate și majoritatea foarte frumoase.)
Puștan fiind, am dat o mână de ajutor. Am scos cutiile în curtea casei. S-a făcut o ditamai grămada căreia abia am așteptat să-i dau foc.
Cutii de pudră de la Paris, de halva adusă de la Constantinopole, de pălării ale meșterilor de pe Lipscani și multe, multe altele.
Au ars frumos.
Peste câțiva ani, prin 1991, am intrat de curiozitate într-un magazin de antichități de pe Covaci.
(Era atunci o frenezie a consignațiilor de tot felul și toată lumea alerga după dolari.)
Cutii asemănătoare cu cele pe care le arsesem eu într-o veselie erau expuse la vânzare la prețuri de 1-20$. Bucata.
Am făcut un calcul rapid și aproximativ și am ajuns la concluzia că dădusem foc la o avere, cel puțin 1000 de dolari.
Ce aș face acum?
Aș scoate la vânzare cutiile antice pe Mercador.ro, portal pe care postarea anunțurilor este gratuită și poți să vinzi orice.
(Apropo, conform SATI, a urcat în Top 10 al celor mai vizitate site-uri românești.)
Revenim după publicitate 🙂
Foto: „La mode illustree” by Firmin-Didot et Cie in 1897 France by Sutterstock.com
