internet

Ar fi o greșeală să creadă cineva cum că m-am alăturat brusc detașamentului de indivizi care îl atacă constant pe domnul Andrei Pleșu. Nici vorbă!
Îl consider unul dintre cei mai mari intelectuali ai vremii și cred că este o voce civilizată care face bine României năuce și isterice de azi.

Am primit însă un mesaj de la un cititor, mesaj care atrage atenția asupra unei enormități lansate de filosof într-un editorial din Adevărul.
Public acest mesaj sub formă de guest post, tocmai pentru că ideea de a activa pe Internet cu condiția să-ți dai mai întâi datele din cartea de identitate mi se pare periculoasă. Ar fi, cred, foarte atractivă pentru anumiți indivizi din Parlament,  dornici să mai lanseze vreo lege stupidă.

internet

Guest postul:

Scrie Andrei Pleşu fiindcă e supărat pe postacii care îl injură:

“Dacă ar fi după mine, orice intervenţie pe forum ar trebui să conţină datele esenţiale ale celui care postează: „Cutărică, inginer constructor, 47 de ani, Buzău”. În străinătate, aşa se face (sublinierea noastră). E un mod de a-ţi asuma răspunderea a ceea ce scrii. Şi de a oferi „andrisantului” posibilitatea unei reacţii adecvate, în funcţie de coordonatele tale reale.”

Nu, din fericire internetul nu funcţionează după cum vrea dl Pleşu: întâi să arăți buletinul la intrare şi să te prezinţi înainte să a avea voie să-ţi exprimi o părere.
Lipsa evidentă de experienţă în materie de interacţiune civilizată pe net a d-lui Pleşu (de unde şi minciuna crasă “În străinătate, aşa se face”) îl impiedică să înţeleagă mediul ăsta de comunicare.
El sugerează de fapt că dacă un om preferă să nu-şi dea cel puţin numele şi prenumele, sexul, vârsta şi locul de origine (ASL PLS, pentru cine mai ştie ce înseamnă asta), înseamnă că “are ceva de ascuns”, că e o fiinţă laşă şi rău-intenţionată, lipsită de dorinţa sinceră de comunicare şi care intră pe net doar ca să înjure sub protecţia anonimatului.
Dar greşeste şi ar fi corect să înţeleagă asta înainte să se arunce în teoretizări despre cine ar trebui şi cine nu ar trebui să fie lăsat să comenteze pe net.
Am văzut şi diverse reacţii din partea unor oameni foarte serioşi, probabil stâlpi ai comunităţilor lor offline, care înlocuiesc conversaţia normală online prin replici de genul “dacă vrei să te bag în seamă şi să-ţi răspund, spune cine eşti, eu nu mă cobor să discut cu anonimi, opinia ta nu are valoare”.

Nici nu mai pomenesc de faptul elementar că oricine îşi poate declara o identitate completă pe net care să fie total falsă.
Interesant mi se pare modul nou al unor oameni fără experienţă în interacţiunea online de a încerca să pună altora pumnul în gură pe motiv că nu sunt decât nişte amărâţi de anonimi sau pe motiv că, iată, s-au înmulţit postacii îngrijorător de mult şi e cazul să luăm măsuri, tovarăşi/domnilor!
Ca sa dau un singur exemplu, era cândva un blog numit “Terorism de cititoare”: oare anonimatul persoanei care îl ţinea făcea cumva ca opiniile de acolo să fie suspecte sau nedemne de luat în seamă, numai fiindcă persoana a preferat să nu-şi dezvăluie numele, profesia, vârsta, sexul şi localitatea de origine?
De ce ar fi altele regulile pentru comentatorii anonimi (lasă că mulţi dintre ei nu înjură deloc articolele d-lui Pleşu, ci subscriu integral la ele), din punctul de vedere al unui intelectual formator de opinie?

Interacţiunea oamenilor pe net a început însă ca un joc al libertăţii pur şi simplu, unde contează mai mult ce spui decât cine eşti şi care fereşte din start discuţia de derive ad-hominem consumatoare de timp şi de obstacole instinctive gen “aha, păi era normal să gândească aşa cineva ca tine, care eşti prea tânăr/bătrân, femeie/bărbat, român/ungur/francez, cu studiile X, de meserie X, căsătorit/ne, cu copii/fără”.
Sunt forumuri “din străinătate” cu sute sau mii de participanţi unde oamenii discută constant civilizat, unii sub pseudonime, alţii fără, în deplină necunoaştere a oricărui detaliu despre viaţa lor personală.
Oamenii dau despre ei exact detaliile pe care doresc să le dea, nici mai mult, nici mai puţin. Când apar niste postaci sau troli, comunitatea îi recunoaşte ca atare şi îi elimină, chiar fără să fie nevoie de măsuri securistice de triere şi cenzură.
Dacă dl Pleşu nu cunoaşte  mediile astea, nu e vina lui, dar măcar să nu pretindă că idealul lui personal ar trebui să fie normă pe internet, că în România e altfel decât în străinătate dpdv al regulilor de comunicare pe net şi că anonimatul e ceva rău, o frână in calea unei comunicări deschise de idei ori indiciul din start al unei nereguli în moralitatea omului care postează.
Fiindcă pur şi simplu nu e aşa.

(foto: Pablo Picasso by Brassaï, 1927)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close