Ai încercat vreodată să fotografiezi un câine?
Câinele interpretează obiectivul foto drept un ochi nefiresc, inconfortabil, din fața căruia e prudent să se ferească.
Adeseori, cam așa percepem și noi, consumatorii existenți sau potențiali, prezentările oficiale ale produselor și serviciilor (comunicate de presă, texte pe site-ul corporate, speech-uri la lansări). Inconfortabile și artificiale.

caini

Hai să ne gândim! De câte ori folosești, atunci când porți o conversație relaxată, naturală, la o cafea să zicem, cuvinte ca revoluționar, inovator (sau varianta nefericită inovativ), provocare, lider al pieței, satisfacția clientului și alte asemenea, care abundă în marketingului și PR-ul produselor?
Aproape niciodată, pentru că ai fi ridicol.

Însă aceste sintagme artificiale au ajuns să fie baza în comunicarea brandurilor și companiilor. Nu sunt invenții românești, au venit pe filiera PR-ului occidental, dar au fost adoptate cu entuziasm, adesea excesiv, și în comunicarea autohtonă.
(Ca să fim totuși sinceri, sunt studii care arată că superlativele bombastice în prezentarea serviciilor și produselor ajung până la urmă să ne intre în subconștient drept convingătoare.)

Este foarte plictisitor să citești comunicate de presă sau prezentări de produse pe site-urile oficiale.
Mai lungi decât este necesar, omit adesea informațiile atractive, esențiale și concrete.
Sunt scrise într-o limbă pe care oamenii normali nu o vorbesc vreodată.

Limbă imposibilă care ajunge la apogeul lemnului în citatele executivilor.

Să luăm un exemplu dintr-un comunicat al unui important producător de electronice, al cărui șef suprem ne spune următoarele:
Ca parte din grupul (X), ne aflăm pe o poziţie puternică de a oferi mai rapid experienţa divertismentului interconectat pe pieţele internaţionale şi către consumatorii de peste tot din lume.
Citiți, închideți ochii și încercați să reproduceți din memorie respectiva trăznaie.
Nu veți reuși, pun pariu!

N-aș vrea să înțelegeți că dau vina pe PR. Nu, comunicatele de lemn sunt aprobate final de către client, care cere modificări dacă textul deraiază de la cutuma corporate .
Mi s-a întâmplat și mie.
Cu doi-trei ani în urmă, am colaborat o vreme cu o firmă de tehnologie foarte vioaie, care avea nu numai produse interesante, ci și un director foarte deștept.
Sarcina mea era să concep câte un comunicat de presă o dată pe lună și procedam așa: stabileam tema, știrea, îi luam directorului un interviu, îi puneam întrebări cât mai amănunțite ca să înțeleg cât mai bine beneficiile produsului.
Directorul era chiar pasionat de ceea ce făcea și în discuțiile neoficiale știa să vorbească fascinant despre viitorul în tehnologia la care lucra.
Scoteam interviul de pe reportofon și scriam povestea.
Respectam formatul comunicatului de presă dar spuneam povestea produsului într-o formă mai umană :), astfel încât să înțeleagă toată lumea ce face, ce aduce nou, cum îi poate servi cumpărătorului.
Ghiciți ce se întâmpla.
Ajungeam cu draftul de comunicat la director.
Îl citea, scotea pixul și îl maltrata, înlocuind tăieturile pe care le făcea cu propoziții searbăde în limba corporatistă. Și credeți-mă că nu scriam poeme, eresuri – ci doar explicam mai natural de ce produsul merită interes.
Finalul? Încercam ceva negocieri, însă până la urmă mă dădeam bătut și livram presei comunicatului în forma nefericită, dar care îi suna bine managerului.
Nedeprins cu misterioasa civilizație corporatistă, nu am înțeles nici până astăzi cum un executiv foarte inteligent putea să se dedubleze, în discursul oficial, într-un robot fabricant de fraze de lemn.
Inutil să mai spun că, fiind plictisitor și insipid, comunicatul nu avea cine știe ce preluări.

Totuși de ce insist cum că vremea comunicatului de presă clasic a cam apus?

E vorba de eficiență.
În uriașul bombardament informațional de astăzi creat de online și Social Media, enervezi și crești pofta de delete cu comunicate după modelul anilor 1960.
Nu mai avem timp de pierdut cu fraze goale.
Nu mai avem timp să facem scheme ca să înțelegem un text încâlcit de 5000 de caractere.
Inbox-ul jurnalistului sau bloggerului se umple zilnic cu vreo 20-30 de comunicate de presă.
Fiecare dintre acestea intră în competiția pentru atenție.

Ideală în această lume grăbită, în care toată lumea vorbește – și producători, și consumatori, este comunicarea tip snackable content, o formă de conținut atractiv, memorabil, convingător care să poată fi prelucrat mental rapid și fără confuzie.
Este una dintre temele workshop-urilor PR3.0, organizate de Naked PR, care încep marți, 31 martie.

Vor fi șapte întâlniri săptămânale.

Vom discuta o mulțime de studii de caz de campanii digitale românești care au avut rezultate și au fost premiate, vom descifra împreună eficiența rețelelor sociale în promovarea brandurilor, vom crea schițe de campanii digitale pe teme date, vom vorbi despre conținutul vizual,  despre storytelling, aplicații mobile etc (vezi aici curricula).

Fiecare brand prezent va beneficia și de un audit al prezenței sale online.
Vă invit :)

Înscrieri la Workshop-urile PR3.0 organizate de Naked PR, aici.

Citește pe aceeași temă: E chiar așa grea Social Media?

(Foto: Radu Bădoiu)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close