Programul de cooperare elvetiano roman

Deodată, într-o zi, îți înțepenesc picioarele și faci pipi pe tine.
Nu contează vârsta. Poți să ai 15 ani, ori 60, ori 27.
O tumoare pe coloană, un plonjon greșit în apă vara, o cădere de la înălțime, un accident vascular cerebral. Sau calci o secundă prea târziu pedala de frână.
Și te trezești la spital cu jumătate de corp mort, care rămâne a ta, dar e moartă, nu o mai simți și nu mai poți să o controlezi în nici un chip.

Ce-ți spune doctorul de medicina muncii după zilele în care te saturi de plâns, pentru că, de obicei, mai mult de zece zile oricum nu te ține în spital după operație – așa e sistemul în unele locuri.
„Ia certificatul acesta și du-te acasă omule, mănâncă-ți pensia, nu mai poți să faci nimic. Dacă încerci, s-ar putea să cazi și să te lovești la cap, să te accidentezi și mai rău!”

Programul de cooperare elvetiano roman

O fată de 19 ani din Neamț, cu coloana ruptă după ce a alunecat dintr-un pom la cules de fructe, n-a ieșit șapte ani din casă urmând sfatul acesta.
Până a găsit-o Fundația Motivation România.

Povestea lui N.

La 18 ani a făcut un plonjon în apă și și-a fracturat coloana.
După trei ani de exerciții și-a recuperat funcțiile mâinilor dar a înțeles că nu va mai părăsi vreodată scaunul rulant. Abia terminase liceul. A început să lucreze ca dactilograf, apoi ca instructor IT.
Avea un jurnal în care își nota trăirile și, stând astfel de vorbă cu el însuși, a descoperit psihologia.
S-a înscris la universitate și a studiat-o.
Acum, la 41 de ani, face psihoterapie cu adulți, copii și cupluri.
Pregătește un doctorat pe tema integrării școlare a copiilor cu dizabilități.
Conduce o mașină adaptată, înoată, joacă baschet și practică kendo.
Și colaborează cu Fundația Motivation România, învățându-i și pe alți oameni în scaune rulante să devină independenți și că viața nu s-a sfârșit odată cu boala sau accidentul.

Când intri în sediul Fundației Motivation România din comuna Cornetu de lângă București, te întâmpină o fată simpatică cu brațele atât de scurte încât degetele încep de undeva de deasupra încheieturii cotului.
Este însă o funcționară/asistentă/secretară ca oricare alta: lucrează la computer, răspunde la telefon, multiplică documente la copiator.

fundatia motivation

Nu e nimic ciudat aici, la Motivation. Dacă deschizi ușa oricărui birou, vezi că în fiecare lucrează cel puțin o persoană cu dezabilități, în scaun rulant, care are o performanță în muncă cu nimic deosebită față de un om „normal”.

Fundația Motivation România pentru sprijinirea copiilor și adulților cu dizabilități funcționează de 20 de ani și a avut un destin aventuros. A început într-o localitate de lângă București, într-o clădire de stat jefuită și distrusă de locuitori la momentul 1989.
Cu sprijin internațional, clădirea a fost renovată în timp, cu eforturi, de către fundație, dar după zece ani noul primar le-a spus pur si simplu „ieșiți afară”.
Clădirea refăcută era atractivă pentru alte scopuri și, în plus, comunitatea locală nu era încântată să se înmulțească „handicapații” pe teritoriul ei. După evacuare, ajutorul de la Președinție și guvernele succesive a fost promis dar n-a venit niciodată.

Fundația Motivation nu a avut ce să facă, s-a mutat și a luat-o de la început, la Cornetu, Sectorul Agricol Ilfov.

În România sunt înregistrați oficial 714.000 de cetățeni cu diferite dizabilități.
Dintre aceștia, în jur de 100.000 nu mai pot merge pe picioarele lor și au nevoie de scaune rulante.
Cam cât întreaga populație a unui oraș ca Târgoviște.
Totuși, nu știe nimeni cu exactitate câți sunt, e secret. În România nu se ține o statistică exactă, poate și pentru că un om lovit de paralizie poate deveni o sursă de venit pentru diverși furnizori de aparatură medicală, de la scaune rulante la dispozitive pentru incontinență urinară decontate de stat.

Problemă de mentalitate autohtonă: omul care nu mai poate merge este un om terminat.
Nu mai poate face altceva decât să-și aștepte sfârșitul în casă, de unde nu mai are rost să iasă, fiind hrănit și îngrijit de către familie.
Nu contează vârsta, nu contează că acest om cu dizabilități e încă în stare să facă multe lucruri totuși, după ce trece de perioada de depresie.
Medicul îi dă un certificat și îi sugerează de obicei să nu încerce să-și depășească condiția pentru că se poate accidenta și mai rău.

Schimbarea vine printr-un parteneriat cu Elveția

Cu doi ani în urmă, Fundația Motivation a pornit un parteneriat cu Programul de Cooperare Elvețiano-Român*, care a asigurat o finanțare semnificativă.

Acest parteneriat este începutul unei revoluții în integrarea socială a persoanelor cu dizabilități.

Poate că îți sună ciudat cuvântul „revoluție”, dar nu este nimic exagerat, schimbarea este profundă.
În ultimii doi ani, datorită parteneriatului cu Programul de Cooperare Elvețiano-Român, Institutul Swiss Paraplegic Research a transferat experiența sa în România.
Astfel, medici, asistenți sociali, psihologi, terapeuți, profesori universitari sau studenți români au aflat și au învățat că persoana cu dizabilități poate fi tratată și altfel decât ca un invalid neputincios.

Revoluția scaunelor rulante

Sistemul medical românesc îi exclude din societate pe cei în scaune rulante. Cum spuneam, li se sugerează să vegeteze pentru că orice încercare de depășire a condiției e riscantă, dacă nu cumva inutilă.
Pe baza parteneriatului cu elvețienii, Fundația Motivation s-a străduit să introducă în România Clasificarea Internațională a Funcționalității (CIF), un sistem de evaluare a capacităților persoanelor cu dizabilități de a face diverse activități.

Principiul: persoanele cu același diagnostic de invaliditate pot funcționa în mod diferit.
Nu mai sunt judecate la grămadă ca niște indivizi bolnavi și incapabili, ci le este stabilită capacitatea de a face diverse activități, apoi consiliate și sprijinite să își găsească, dacă doresc, un loc de muncă.
În definitiv, în zeci de mii de cazuri creierul și brațele funcționează ca la orice om, iar deplasarea se poate face cu ajutorul scaunului rulant sau cu mașina adaptată.

Dizabilitatea este dată nu neapărat de condiția medicală, ci de relația individului cu mediul – explică Cristian Ispas, directorul general Motivation. Dacă mediul este adaptat persoanei cu dizabilități, aceasta poate lucra la potențialul normal.
Dizabilitatea se manifestă numai când apar dificultăți, de pildă un șir lung de trepte de urcat.

Inerția în gândire este mare, dar Fundația Motivation a reușit o mică revoluție: 151 de specialiști care lucrează în asistența socială și neurologie au fost instruite până acum. Medici, asistenți sociali, terapeuți au făcut cunoștință cu experiența elvețiană în inserția socială a persoanelor cu dizabilități și vor ști să o aplice de acum încolo.
Toate aceste sesiuni de instruire, desfășurate peste tot în țară, sunt în fapt niște semințe sădite timp de doi ani care pot schimba mentalități și, mai departe, destinul a mii de români în scaune rulante.

Să luăm un singur exemplu, elementar, de abordare: prin sistemul asigurărilor de stat, scaunele rulante sunt pur si simplu lăsate la ușa persoanelor care nu se mai pot deplasa și atât. Nimeni nu le instruiește cum să le utilizeze, cum să evite accidentele, cum să stea în poziție corectă.
Motivation procedează altfel: când livrează fotoliul rulant, îi explică beneficiarului cum să-l folosească, îl încurajează – este dificil să îți transferi corpul din pat în scaun prin forța propriilor mâini, urmărește ce se întâmplă mai departe.
Fundația are sistemul propriu de livrare a scaunelor rulante, cam 2000 pe an, fabricate de angajați proprii, la rândul lor aflați în scaune rulante.

Motivation Romania (4) Motivation Romania (1) Motivation Romania (2) Motivation Romania (3)

Pentru că, da, fundația și-a organizat servicii destinate persoanelor cu dizabilități, funcționând ca o întreprindere socială, inclusiv cu centru de kinetoterapie, serviciu de transport adaptat, tabere și șapte asociații sportive pentru persoanele cu dizabilități.

Din 240 de angajați ai fundației în totă țara, 30 sunt în scaune rulante și acestea găsesc o cale mai naturală, mai apropiată, de a-i consilia și de a-i ajuta pe semenii lor.

motivation romania

„Dacă această proporție ar exista și în direcțiile județene care se ocupă de persoanele cu handicap, ce bine ar fi” – spune Cristian Ispas (foto).

Cristian Ispas Motivation Romania

Gradul de civilizație al unei societăți poate fi măsurat și prin felul în care se poartă cu categoriile de cetățeni defavorizate, prin sprijinul pe care îl acordă acestora.

Mulți dintre zecile de mii de copii și adulți în scaune rulante au un curaj și o determinare remarcabile în a-și depăși condiția și a funcționa ca indivizi normali.
Deocamdată, cei mai mulți dintre funcționarii statului sunt oarecum nepăsători și nu încurajează această luptă, pentru că așa este sistemul de zeci de ani și așa au învățat poate în școală.

Dar datorită parteneriatului elvețiano-român, mentalitățile sunt schimbate încetul cu încetul.

Povestea unei învingătoare: Erika Garnier – Project Manager Fundația Motivation România

erika  garnier primul_meci_baschet_apr2012_foto_SorinPetculescu
(Foto: Arhiva personală Erika Garnier)

„În urmă cu 5 ani, nu îmi păsa dacă o clădire are sau nu trepte și ignoram cu desăvârșire liftul în drumul meu accelerat, pe trepte, spre etajul 6 al unei clădiri în care studiam.
Lucrurile s-au schimbat între timp și nu îmi mai place nicio clădire care are trepte și nu are rampă. Nu e o chestiune de moft, ci se întâmplă așa fiindcă între timp s-a schimbat și modul în care eu mă deplasez.

Într-una dintre primele zile ale anului 2010 m-am trezit cu picioarele amorțite, fără putere și mi-am dat seama că nu mai pot să merg. După șocul puternic, două diagnostice și o operație, am aflat că voi folosi un scaun rulant pentru tot restul vieții.
Nu mi-a convenit deloc, așa că am ales să ignor informația și mi-am făcut un scop din a-i contrazice pe medici. Așa că am refuzat și sfatul lor de a-i contacta pe cei de la Fundația Motivation România.

Nu mi-au ieșit socotelile după cum am vrut. Cele șapte săptămâni întregi pe care le-am petrecut într-un pat de spital, fără scaun rulant, m-au făcut să-mi dau seama că acest echipament nu are rolul de a mă limita, ci de a-mi reda cumva libertatea de mișcare, chiar dacă într-un alt mod.

Actualii mei colegi de la Motivation au ajuns la mine în timpul vizitelor pe care le făceau la domiciliu, mi-au explicat de ce scaunul rulant de împrumut pe care-l foloseam nu era bun pentru mine și m-au invitat la un stagiu de kinetoterapie. Am cunoscut acolo oameni în scaune rulante fericiți, cu job-uri și familii.

Am rămas la Motivation ca voluntar, apoi am devenit parte din echipa de comunicare. Între timp, am învățat de la instructorii în scaune rulante că pot avea o viață independentă. Au avut răbdare și m-au învățat cum să trăiesc altfel: de la îmbrăcat, până la gătit din scaunul rulant și menținerea unui loc de muncă.

Am încercat jocul de baschet și dansul în scaun rulant chiar după primele stagii de recuperare activă la care am participat, deși, atunci când am început să folosesc un scaun rulant, mi se păreau manifestări extreme.
Între timp, am devenit și eu instructor de viață independentă pentru începătorii într-ale utilizării de scaune rulante și am rămas implicată în activitățile care au rolul de a le da oamenilor încrederea că abilitățile contează cu adevărat și pot fi descoperite chiar în situații limită.”

Erika Garnier

Erika Garnier  auto

Erika Garnier Motivation Romania (1)

Erika Garnier Motivation Romania (1)

Erika Garnier Motivation Romania (1)

Erika Garnier Motivation Romania (1)

(Foto: Cătălina Filip)

___________________________________________________________________________________________

NR: Documentarea pentru acest articol a fost realizată cu sprijinul Programului de Cooperare Elvețiano-Român.

Programul de Cooperare Elvetiano-Roman

* Programul de Cooperare Elvețiano-Român administrează Contribuţia financiară pentru România, aprobată de către Parlamentul elveţian în anul 2009, în valoare de 181 de milioane de franci elvețieni, ca parte a participării Confederației Elvețiene la reducerea disparităților economice și sociale în cadrul Uniunii Europene.
Sunt finanțate peste 250 de proiecte, selectate din perspectiva relevanței lor pentru dezvoltarea României: promovarea creșterii economice și susținerea mediului de afaceri, îmbunătățirea condițiilor de muncă, promovarea gestionării durabile a energiei, îmbunătățirea siguranței și securității publice, educație, cercetare și susținerea societății civile.

6 Comments

  1. Scaunele facute de Motivation si prezente in fotografii nu sint nici macar scaune de interior normale, dat fiind diametrul infim – nu MULT PREA MIC – al rotilor din fata. Acele roticele trec peste o denivelare de 1 mm cu greu, iar una de 3 mm va rasturna persoana cu dizabilitati sau la viteza foarte mica, o va opri in loc.Ca partener de viata si insotitor al unei persoane in scaun rulant as vrea sa vad un model de exterior viabil PT ROMANIA.

  2. “roticelele” alea trebuie sa știi sa le folosești împreună cu cele mari… Peste obstacole de 1mm sau 1m trece omul cu scaun (la cap) nu scaunul, singur

  3. Sunt scaune active, scaunele ortopedice, au rotile din fata mai mari….dar nu sunt la fel de usor manevrabile de unul singur.:)

  4. Buna seara, dragii mei Vali (cel cu scaun la cap) si Voinescu Daniel… Daca ati fi citit atent primul comentariu, dilema nu era diferenta dintre un scaun ortopedic si unul activ. As vrea sa te vad pe tine, Vali, intr-un carucior cu asemenea roti din fata, plimbandu-te pe trotuarele bombardate din Romania (eventual prin Bucuresti, asa cum am facut-o eu azi) si apoi sa-mi spui ca te simti extraordinar la coloana si ai avut un drum ca in palma. Ah, si ca ultima precizare: sunt persoana in scaun rulant, am carucior activ, dar a trebuit sa-i schimb rotile din fata pentru ca am aterizat de vreo doua ori pe jos, multumita “minunatelor roti mici si active”. Vorbiti in cunostinta de cauza, folositi scaun rulant sau doar discutati despre ce ati mai vazut pe la TV? Seara buna!

  5. O initiativa laudabila, un inceput.
    Incet se vor schimba lucrurile, felicitari initiatorilor !

  6. BUNA ZIUA ! MA NUMESC STEFAN SI AM NEVOIE DE AJUTORUL DUMNEAVOASTRA DACA SE POATE . NU MI POT FOLOSI DECAT MANA DREAPTA .LOCUIESC INTR UN ORASEL DE PROVINCIE (CALARASI) UNDEVA LA ETAJUL 4 .MAMA MEA ARE GRIJA DE MINE 24 DIN 24 DE ORE. NU AM MAI IESIT DIN CASA DE PESTE 10 ANI .MAMEI MELE AI ESTE FOARTE GREU SA COBOARE CU MINE DE LA ETAJUL 4. VA ROG DACA MA PUTETI AJUTA CU UN SCAUN ELECTRIC SA L POT FOLOSI CU O MANA. AS FI UN PIC MAI INDEPENDENT SI AS SCUTIO PE MAMA MEA DE MULT EFORT . CU RESPECT PENTRU TOT CE FACETI STEFAN .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close