Telefonul mobil devine inutil chiar înainte de a intra în satul Mălâncrav din județul Sibiu. Semnalul dispare până la ultima linie.
Câte un iepure sau câte un uliu se feresc în ultimul moment din calea mașinii, cu o expresie jignită de stăpâni ai locului, deranjați de omul care pătrunde pe tărâmul acesta al lor, cu dealuri molcome, împădurite.
Poftești într-o multicentenară casă săsească, cu ziduri groase, pipăi mobile vechi și sobe glazurate cu albastru, privești, prinse pe pereți, pozele stăpânilor de mult timp plecați sau dispăruți.
Zgomot calm și sacadat de sape care prășesc porumbul în buza pădurii.

malancrav programul de cooperare elvetiano-roman (17)

Timpul curge altfel, fără televizor, fără Internet mobil. Și nu pare să fie deloc rău.

Conacul cu meri

Când au fost cumpărate de Fundația Mihai Eminescu Trust, ruinele conacului Apafi din Mălâncrav (sec. XIV) erau în stăpânirea oilor, care își găseau adăpost spre odihnă între zidurile picate pe jumătate.
Au venit restauratorii, au scotocit după fotografii, planuri vechi și după temelii înecate în buruieni.
Conacul a renăscut și acum locuitorii îți arată cu mândrie drumul spre „castelul” lor.

malancrav programul de cooperare elvetiano-roman (7)

Mălâncrav se cheamă în ungurește Almakerék, ceea ce înseamnă aproximativ „Roata de meri”.
Au fost, pe vremuri, livezi întinse aici.

Când s-a apucat să restaureze conacul Apafi, Fundația Mihai Eminescu a cumpărat și resturile livezii de meri în paragină de alături, pentru a nu avea surpriza că va veni cineva și va tăia pomii bătrâni, după care să construiască vreo pensiune-hotel vopsită în roz arăbesc, așa cum s-au mai făcut prin Transilvania.

malancrav programul de cooperare elvetiano-roman (1)

Era bine ca peisajul să rămână așa cum e de sute de ani: conacul, turnul bisericii fortificate, livada și șirurile de case acoperite cu țiglă roșie.
Acesta a fost începutul.

malancrav programul de cooperare elvetiano-roman (8)

Arheologia poamelor

În orice hipermarket apar primăvara puieți de pomi fructiferi veniți de aiurea. Rodesc repede și fac niște fructe de expoziție, mari, lucioase, colorate, perfecte.
Am zis perfecte? Arată poate perfect, dar au gust cam de hipermarket. Sunt zemoase și cam fade. Plastic.
Mulți cumpără puieții aceștia și îi sădesc încântați prin grădinile lor.
În același grădini de prin sate dai însă uneori de câte un pom bătrân, contorsionat, care rodește altfel de fructe, poate nu atât de aspectuoase, dar cu gust adevărat.

malancrav programul de cooperare elvetiano-roman (11)

Pe vremuri, gospodăriile transilvane aveau rostul lor așezat și în privința merelor: unele erau de păstrat peste iarnă (și rămâneau savuroase și proaspete până după Paști), din altele se scotea un rachiu bun. Erau mere care se coceau în vară și altele potrivite pentru plăcinte.

Merii aveau și rol decorativ. Restauratorii Conacului Apafi au căutat prin Europa, pentru a reconstitui și parcul domeniului, un soi de măr care face fructe de un roșu aprins dar căruia îi rămâne frunza verde până dă înghețul, într-un contrast cromatic de toamnă potrivit pentru o grădină rafinată.

Rostul acesta al poamelor s-a cam pierdut, dar mai pâlpâie prin unele locuri care trebuiau descoperite.

Pricepere venită din Elveția

În Elveția funcționează de aproape 20 de ani organizația SAVE – Safeguard for Agricultural Varieties in Europe. Se străduiește să conserve vechi soiuri de legume și fructe care altfel ar dispărea sub asaltul laboratoarelor de îmbunătățiri genetice.
SAVE a încheiat un parteneriat cu Fundația Mihai Eminescu și, cu o finanțare de aproape un sfert de milion de franci elvețieni venită de la Programul de Cooperare Elvețiano-Român*, a pornit la un drum greu: identificarea și salvarea străvechilor soiuri de pomi fructiferi din zona Sibiului, Brașovului și Harghitei în proiectul „Livada Mălâncrav”.

Mai întâi au fost traduse și răspândite prin sate chestionare: ce soiuri vechi de pomi mai există, vârsta pomului, când se coc fructele, la ce se folosesc tradițional, ce gust au.
Au fost identificate astfel zeci de soiuri uitate de meri, peri, nuc, cireși și, totodată, oamenii au înțeles că un pom moștenit de la părinți și bunici poate fi mult mai valoros decât un puiet străin cumpărat din hipermarket.

malancrav programul de cooperare elvetiano-roman (20)

Renașterea livezii din Mălâncrav

Pe baza knowhow-ul elvețian, au fost selectate 50 de soiuri vechi și uitate de meri din zonă, adaptate climatului timp de sute de ani. Primăvara, au plecat spre Mălâncrav, culese din merii redescoperiți, ramuri înmugurite spre a fi prinse de portaltoi.
Merii vechi renăscuți astfel în puieți au crescut deja și unii au avut flori. Când vor rodi, vor fi cercetați, inventariați și strânși într-o lucrare, oportună în România, pentru că ultima carte oficială de pomologie autohtonă datează din secolul trecut, din 1969.

malancrav programul de cooperare elvetiano-roman (3)

Livada noastră din Mălâncrav se întinde pe 108 hectare. Cu soiurile vechi din pepinieră o vom replanta în parte, pentru că avem 30 de hectare libere în acest moment – spune administratorul Dan Marton.
Dar vrem ca în câțiva ani să vindem și locuitorilor din zonă puieți de meri redescoperiți de noi și crescuți în pepiniera noastră.

„Unii sunt pasionați de automobile de lux. Eu sunt pasionat de tractoare” – spune râzând Dan Marton.
„Unii sunt pasionați de automobile de lux. Eu sunt pasionat de tractoare” – spune râzând Dan Marton.

Francii elvețieni au mers și spre utilaje agricole, sisteme de irigație, unelte de îngrijit pomi, dar și spre educația locuitorilor într-ale livezilor, fiind (re)învățați, de exemplu, să își altoiască singuri pomii.

malancrav programul de cooperare elvetiano-roman (19)

Livada de la Mălâncrav renaște an după an, cu trudă multă, pentru că e certificată ecologic și nu se folosesc metode industriale de îngrijire.
Deocamdată, doar pomii sunt ai Fundației Mihai Eminescu, pământul rămânând al statului.

malancrav programul de cooperare elvetiano-roman (13)

„Am înființat și o făbricuță de suc organic de mere, pentru că arenda pe care o plătim statului este mare și trebuie să găsim mai multe surse de venit” – explică Dan Marton.

malancrav programul de cooperare elvetiano-roman (14)

Patrimoniul național nu înseamnă doar clădiri și obiecte din alte timpuri. Înseamnă și gustul uitat al unui măr parfumat sau al unei pere zemoase, de care s-au bucurat strămoșii, gusturi care sunt în pericol să dispară pentru totdeauna.
La Mălâncrav livezile își recapătă aromele și istoria.

Foto: Cătălina Filip

Pe aceeași temă: Despre cum țăranii din Saschiz învață că pot fi și ei elvețieni

Documentarea pentru acest articol a fost realizată cu sprijinul Programului de Cooperare Elvețiano-Român.

Programul de Cooperare Elvetiano-Roman

* Programul de Cooperare Elvețiano-Român administrează Contribuţia financiară pentru România, aprobată de către Parlamentul elveţian în anul 2009, în valoare de 181 de milioane de franci elvețieni, ca parte a participării Confederației Elvețiene la reducerea disparităților economice și sociale în cadrul Uniunii Europene.
Sunt finanțate peste 250 de proiecte, selectate din perspectiva relevanței lor pentru dezvoltarea României: promovarea creșterii economice și susținerea mediului de afaceri, îmbunătățirea condițiilor de muncă, promovarea gestionării durabile a energiei, îmbunătățirea siguranței și securității publice, educație, cercetare și susținerea societății civile.

2 Comments

  1. Prima intrebare care mi-a venit in minte la inceputul articolului, a fost cum traiesc fara telefon, dar au atatea lucruri de facut incat numai de telefon nu le pasa.

  2. Ei, nu chiar fara telefon, au fix 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close