piata de capital

E aproape sigur că dacă vei da peste (încă) o știre care spune „România este pe ultimele locuri în Europa la…”, o vei ignora și vei trece mai departe. Ne-am obișnuit mioritic cu răul.

Și totuși, într-un domeniu anume această înapoiere este chiar tragică: educația financiară. Altfel spus, mintea românului în a-și administra și chivernisi banii, de cele mai multe ori munciți din greu.
(Un exemplu de a „investi în ceva”, deloc inspirat, banii câștigați în străinătate de către românii emigranți sunt casele imense pe care și unii dintre ei le-au construit, spre fală, prin satele de baștină. Greu de întreținut – de pildă, este foarte scump să încălzești astfel de hardughii iarna – le vedem cu sutele scoase la vânzare pe site-urile de imobiliare. Cerere puțină însă, astfel că unele, în lipsă de cumpărători, vor ajunge în 20-30 de ani ruină.)

Dar să revenim.
Știrea descurajatoare din domeniul investițiilor personale spune că România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește educația financiară: doar 22% din populație are cunoștințe financiare minime, conform unui studiu Standard & Poor’s asupra educației financiare globale.

Adevărul este că, dacă nu ai avut ocazia să te informezi despre metodele cele mai bune pentru sporirea banilor economisiți, nu prea ai cum să cunoști alternativă la depozitul bancar.
După criza din 2009 însă, băncile au devenit mult mai rezervate în a acorda credite. Iar dacă creditele se acordă greu, prin consecință și dobânzile la depozite sunt mici, de 1-2%, astfel că abia acoperă, dar nu întotdeauna, inflația.
Românii țin peste 55 miliarde de lei în depozite pe termen foarte scurt, cu scadența de o zi, iar acești bani nu produc mai nimic, nici pentru ei, nici pentru economie.

O alternativă la care merită să ne gândim: Piața de capital
Bursa de Valori București (BVB) reprezintă o soluție mult mai bună decât depozitele bancare pentru sporirea banilor pe termen lung, atât prin creșterea prețului în timp în cazul unora dintre acțiuni, cât și prin dividende (partea din profitul anual împărțită acționarilor).
Dacă România stă foarte prost la educația financiară a cetățenilor, stă în schimb excelent la recompensa acționarilor: în 2016,  a oferit cele mai mari dividende din lume; companiile parte a indicelui BET (cele mai tranzacționate, de pildă Transgaz sau Fondul Proprietatea) au plătit acționarilor dividende cu un randament brut anual de aproape 8%.
Conform analiștilor, companiile din indicele BET vor oferi și anul acesta dividende de peste 7%, iar unele chiar de două cifre.
Avem așadar un randament excelent al investiției în acțiuni.

bursa de valori ziua natioanala a investitiilor

De unde pornim dacă nu prea știm nimic despre bursă?
Totul începe cu primul pas spre familiarizarea cu piața de capital, iar Bursa de Valori București și partenerii săi te vor ajuta constant și imediat, pentru că desfășoară în această perioadă cel mai ambițios program de educație financiară din Europa, la care este invitat orice român.
Iar primul pas este să intri pe site-ul primainvestiție.ro.
Al doilea pas este să semnezi online (aici) petiția pentru declararea zilei de 15 mai drept Zi Națională a Investițiilor.
Vei primi apoi un kit care te va ajuta să înveți primele noțiuni esențiale despre cum să pui banii să lucreze în interesul tău.
Al treilea pas: să alegi la ce evenimente pentru popularizarea pieței de capital vrei să mergi zilele acestea.  Ai aici o listă.
La aceste evenimente cu participare gratuită (unele organizate special pentru copii), vei avea ocazia să afli care sunt oportunitățile de investiții, cum funcționează bursa, să faci exerciții practice de tranzacționare și să întâlnești brokeri.
Al patrulea pas este să ai curaj și să îți alegi un broker, adică un specialist autorizat să facă în numele tău tranzacții la bursă și să te consilieze competent asupra celor mai potrivite investiții.
Nu trebuie să fii din primele zile doctor în piața de capital, pentru că rațiunea brokerilor tocmai asta este: să-i ajute pe cei care tranzacționează acțiuni să minimizeze riscul și să maximizeze profitul, pe baza informațiilor și analizelor economice.

Important: poți începe să tranzacționezi pe bursă cu sume mici, pe care să le crești încetul cu încetul, pe măsură ce capeți experiență.

Pentru a pune banii să lucreze pentru tine, intră chiar acum pe primainvestiție.ro, semnează petiția și alege evenimentele la care să participi.

Ce au scris și alți bloggeri pe tema Bursei de Valori București și a Zilei Naționale a Investițiilor:

„Vă recomand la modul cel mai serios să mergeți, pe 15 și 16 mai, la Zilele Porților Deschide la Depozitarul Central (la sediul BVB din Bd. Carol 34-36). Pentru că puteți primi gratuit extrase de cont dacă doriți să aflați dacă aveți acțiuni la companiile listate la Bursa de Valori București. De asemenea, tot în aceste două zile, vă puteți înregistra gratuit contul bancar pentru a primi dividendele.

Dacă vi se pare ciudat că vă îndemn să mergeți să vedeți dacă aveți cumva acțiuni, ei bine, am aflat că există foarte mulți români care habar nu au că sunt acționari! Din diverse pricini, principala motivație fiind – țineți minte, da? – cum s-a făcut privatizarea pe vremuri, cu nebuloasa de rigoare, ca să zic așa. De aceea vă spun că ar merita să dați o fugă până la BVB doar să verificați dacă nu cumva sunteți acționar fără să o știți.”
(Cristian China Birta – articolul pe larg aici)

”Deși banul este cel care reglementează și pune în mișcare economia și societatea, deși este cel care ne guvernează în fiecare zi și către care toată lumea tinde, în România nu învățăm aproape deloc despre bani. Câteva ore la școală, eventual opționale sunt cele care ar trebui să ne ghideze în societate. Eventual credem că de bani se ocupă cei care au făcut o facultate de economie.”
(Cătălin Striblea – articolul pe larg, aici)

 

 

 

 

 

6 Comments

  1. În afară de piața de capital (evident, și pe lângă cea bancară), mai există altceva? Sau suntem blocați la alegerile ăstea două? Unu la mână.

    Doi la mână, dom’ne, dacă inspirația noastră pentru bunăstare este să-i copiem pe alții la orice (de aici, xenofilie), cum ar fi americanii și piețele lor, riscurile lor pentru o viață mai bună, dacă îi întrebăm, câți oare vor spune că atât băncile cât și piața de burse sunt niște bube puroaie înfiorătoare & că nu mai sunt ca pe vremuri ca acum (să zic) 30-50 de ani în urmă?
    De aceea am mai întrebat de alte exemple, pe lângă cea cu băncile și cea cu piețele de bursă.

    Să nu ne îmbătăm cu apă rece: când vine vorba de piața de burse și bani în conturi, totu-i o schemă (nu chiar piramidală, pentru că asta ar înseamnă să fac o comparație destul de inegală, din punct de vedere al cadrului) pe moment.

    Pe piața de burse, cu timpul, se umflă prețurile rău de tot până când din ”să cumpăr niște banalități” se va transforma în ”investesc în niște banalități”, iar la câtă teorie economică știu, doar pentru că ai prețuri umflate (că se datorează pieței de burse sau dobânda băncii, conform mecanismelor pieței, fiscale și monetare), asta nu înseamnă că salariile vor avea cine știe ce putere de cumpărare (altă bucată de mestecat, paritatea puterii de cumpărare) dacă și ălea sunt umflate concomitent (ce dracului, o să ne rezumăm să discutăm asemănările între dobândă compusă și inflație; diferența fiind cine le slobozește, piața de burse sau banca).

    Hai cu niște soluții viabile care să nu preconizeze datorii, numere umflate degeaba (fără zeamă, fără putere de cumpărare reală, doar cu iluzia că, iete-te, ce numere mari sunt), și nițel inițiativă proprie (unicitate), în afară de ”să facem ca ceilalți” (adică, xenofilie) sau ”ca să ne dezvoltăm, singura soluție sunt investițiile străine” (capul plecat sabia nu-l taie).
    Dacă Ceaușescu a făcut ceva bun, a fost să ne șteargă datoriile (singura țară de pe planetă cu recordul ăsta) și nici cu asta n-am reușit să jucăm cu capul pentru bunăstarea noastră post-1989 și tot în mizeria datoriilor ne aflăm, asta pentru că nu ne duce capul dincolo de să-i ascultăm pe alții când ne-au zis că ”nițică datorie nu strigă”… mizerie… dar, poftim, xenofilie bubuie dupa 27 de ani (and counting) și ne mirăm de ce nemerge rău.

    Nicio țară puternică n-a ajuns un ”powerhouse” mondial prin a se raporta cu ceilalți și să-i copieze… dar asta e altă lecție pentru o altă dată… și mai avem pretenții la îmbelșugare, când singura tragere de inimă e să ne uităm la lații cum fac fără să gândim pe cont propriu.

  2. Dacă veniți cu o soluție proprie de înmulțire a banilor economisiți, alta decât, să spunem, fondurile de investiții, fondurile de pensii, bursa și băncile, veți rămâne în istoria mondială a economiei.

  3. Victor, eu am pus întrebarea, asta nu înseamnă că știu răspunsul.
    Decât să ne raportăm la alții și să propui soluția ”hai să-i copiem p-ăilanți” înseamnă că suntem ultimii proști. Mai bine nu facem și cu asta basta, dacă soluțiile ne sunt limitate la capacitățile altora și copy+paste-uri.

    Ca o opinie pe margine, cine n-ar zice, din comentariu, că asta-i o altă schemă piramidală, dar de alt nărav?

  4. Păi „copiem” o instituție care a existat în România și a fost distrusă de comuniști, o instituție care are câteva secole de existență în Europa 🙂

  5. Si piata imobiliara este o alternativa viabila, desi articolul acesta a fost scris in contextul zilei nationale a investitiilor.
    Apoi bineinteles exista alternativele exotice, arta, aur, timbre, monede, cai etc.

  6. Mă văd revenind la articolul acesta, cu toate că am mai scris o replică și n-a fost aprobată. Asta e, nu mă plâng, dar știu c-a fost citită înainte să dispară.

    @Florin

    Scopul comentariului, inițial, scris de mine e următorul: economia României (orice sector, inclusiv chițibușurile comis-voiajore și samsare care se identifică sau nu se identifică, limitate & pipernicite) nu poate și nu va crește din `pariuri` valvulite (că bursa, că imobiliare…).
    Aia nu e creștere, e lăsată la voia sorții (soartă care poate fi grav influențară de șmecheri sau fataliști). Criza din 2008/2009 e criza imobiliarelor, am crezut că după atâta timp, știm și noi ce-a fost și ce rămășite a lăsat.
    Pe urmă, mai e asta, dacă tu crezi că e ceva neregulă cu niște inși să tețină cât mai multe imobile: https://youtu.be/q3kwey4TUOQ?t=12

    Scuză-mă un pic, americanii la ei acasă au același simptom, canadienii la fel, chinezii la fel, britanicii cu Londra la fel… ca să-l parafrazez pe Isărescu (cu toate că nu-mi e simpatic deloc), cât timp să-i vedem pe alții că dau cu capul în zid până când să realizăm că nu e o soluție, fără să dăm și noi? Orice legământ care te lasă descoperit te face docil și vulnerabil. E iluzie de îmbelșugare, nu e îmbelșugare propriu-zisă.

    Doi la mână, Victor face aceeași eroare fatală ca alți optimiști deznădăjduiți, pe care și tu o faci: voi vă așteptați la alții să ne construiască economia și, din păcate, pe aceeași schemă, nu realizați că tot acei alții o vor controla și deține (ați uitat că regula de platină, axioma, a capitalismului & pieței libere e cine DEȚINE, cine e PATRONUL/PATRONII productivismului și îmbelșugării). Păi, scuză-mă, iarăși revin la argumentul meu privind xenofilia înfiorătoare, voi credeți că străinii nu o să ne lase baltă, așa cum au făcut pe vremea lui Năstase și Constantinescu cu privatizările. Ce dracului, atâta memorie de pește în acvariu s-avem, chiar așa am ajuns? Adică, ce bine că străinii dețin totul și ce rău e dacă românul îndrăznește să facă la fel? Ce e mizeria asta? Din cele mai multe cazuri, nu mai poți să aplici vechile reguli a capitalismului cum au făcut-o indsutriașii secolului 18-19 și 20. Nu mai e posibil, pur și simplu; ne trebuie o sincronizare mobilă (autohtonă) economică.

    IT-ul românesc, din păcate, nu a creat o firmă care să-i țină piept Microsoft-ului, de exemplu, cu toate că, vai, ne mândrim cât de tari sunt ai noștri sau că se vorbește românește la Microsoft… bă, mă lăsați cu romanticismele ăstea? Microsoft e firmă americană deținută de americani, chiar dacă se vorbete limba română.

    Trei la mână, ca întrebare, tu vezi totul dpdv personal/individual sau din perspectiva individ în relație cu restul colectivului ( atenție, nu mă refer pe sistemul îngustării la minte ”toți o apă și-un pământ”; nu, pe sistemul ”bă dacă tot facem parte din același trib, să nu ne furăm căciula și nici să ne periclităm pe fantezii cu miere și lapte din vorbele altora dinafara tribului” ) din care faci parte?

    Patru la mână, adevărata economie e aia care nu e deținută de factori externi sau obscuri (străini, corporații și multinaționale ne-românești) și nici limitate sau pipernicită (cum sunt restaurantele, sălile de fitness, alimentarele sau chioșcurile din colțul străzii, pizzerii șamd; scuză-mă, cu toate că produc bani, acelea nu sunt bisnisuri de nădejde și sigure, indiferent că sunt crize, recesiuni sau alte calamități din ăstea.
    Cu străinii ești la mână câtă vreme e profitabil pentru ei și țările lor, iar al doilea exemplu, ți-am spus, sunt mai nesigure decât știrile meteo.

    Cinci la mână, importanța economică. Noi nu vom crește dacă rămânem la nivel de subocntractori, PFA-iști și la contracte. Cumva, mă amuză, suntem buni de muncă, da nimeni n-are viziuni mari la nivel de firme, corporații și multinaționale. Aaa, și înce alegem să producem.

    Șase, chiar dacă sunt împotriva burselor și pariurilor economice de îmbelșugare a țării nostre (pentru că am enumerat și aici, și în comentariile de adineauri de ce nu sunt soluții viabile), asta nu înseamnă să sunt și-n împotriva de a ne folosi, în scopul nostru, bursele și pariurile pe teritoriul altora. Repet, în capitalism și piață liberă, contează cine deține/cine e patron al producției de orice fel, că materii prime, că manufactură/linie de asamablare, că servicii…

    Șapte, nu uita că toți depindem de ceilalți. Doar pentru că instaurăm o fantezie a îmbelșugării, asta nu înseamnă că populația nu va sărăci din cauza numerelor bombate artificial și iluzorii (am scris în primul comentariu legat de asta, cu bursele).

    Opt, importanța economică. Cu toate că o firmă de făcut hârtie igienică și firmă care produce cipuri, ambele, angajează oameni, diferența e că o fabrică de hțrtie igineică poate fi înlocuită ușor, aia de făcut cipuri… mai greu.

    Eu rămân la ce am stabilit: vrem să ne îmbelșugăm? Dacă da, atunci fără să ne descoperim, fără să devenim vulnerabili doar pentru că alții [străini] au capital & investesc, iar economia românească să devină mai întâi și mai întâi autohtonă, nu dependentă. Capitalul străin să devină un element auxiliar, nu componentă centrală sau duală. Asta e, asta e convingerea mea, de aceea eu nu sunt xenofil.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close