Covasna tinutul secuiesc turism

Treci de Sinaia cea aglomerată de fițe, de Predeal, o iei pe centura Brașovului și după jumătate de ceas intri în Sfântu Gheorghe, capitala județului Covasna.

Legenda cu „dacă ceri o pâine în românește în Covasna și Harghita, nu-ți vinde nimeni” ai auzit-o și poate ai crezut-o.
Lansată prin răspândaci în secolul trecut de Securitatea lui Ceaușescu și viralizată încă și acum de diverși dilii, nu se verifică la fața locului. Și vă spun asta pentru că în anii din urmă am tot bătut Ținutul Secuiesc, și cu rucsacul în spate, și în grupuri organizate.

Românii și secuii nu sunt, evident, tocmai prieteni (dispute istorice adânci și ireconciliabile există), dar viața e grea și banii sunt buni, indiferent dacă sunt scoși din portofel de ungur sau de valah.
Așa că la Sfântu Gheorghe, dar și peste tot în Covasna, vei fi primit ok ca turist, chiar dacă nu știi o boabă ungurește. Cine lucrează în turism, comerț sau servicii îți va vorbi românește.
Dacă spune cineva altfel, roagă-l să îți dea amănunte concrete, unde și la ce oră s-a întâmplat să-i fie refuzate serviciile, și o să vezi că e în încurcătură.

Altfel, steagul României flutură bine mersi pe clădirea prefecturii, la vreo două sute de metri este atârnat și steagul Ungariei la colegiul maghiar, pe la câte o casă sau la bisericile protestante vezi prins și steagul secuiesc, albastru cu auriu.
Nu știu cât de incomode sunt pentru românii din oraș steagurile ungurești sau cât de nesuferit e drapelul românesc pentru secui, dar bănuiesc că dacă nu ar exista politicienii care își hrănesc gușile asmuțindu-i pe unii împotriva altora, locuitorii ar trăi mai liniștiți.
La capitolul ăsta, al orgoliilor politicianiste, trebuie să îți spun povestea terenului lăsat în paragină, fix în fața Consiliului Județean.
Sunt prin oraș vreo două statui, mai mici așa, ale Sfântului Gheorghe, patronul orașului, străpungând balaurul cu sulița.
Edilii secui au avut ideea să mai amplaseze un monument al Sfântului Gheorghe, mai impunător, în fața Consiliului Județean. Doar că românii s-au opus, argumentând că balaurul s-ar strâmba la Mihai Viteazu turnat în bronz vizavi sau, mai grav, sulița sfântului s-ar îndrepta agresiv și simbolic către același domnitor român.

monument mihai viteazu sfantu gheorghe
Monumentul lui Mihai Viteazu din Sfântu Gheorghe.

Astfel că proiectul monumentului a fost amânat sine die și bălăriile cresc în voie pe terenul destinat balaurului.

Unde mănânci bine la Sfântu Gheorghe

Obosit după drum, e musai să poposești pentru de-ale gurii.
Recomand două restaurante, testate de câteva ori și care nu au dezamăgit.
În centrul orașului, tradiționaliștii și amatorii de proteină cinstită pot încerca Pivnița Sfântu Gheorghe (Szentgyörgy Pince). Restaurant care rezistă de 20 de ani, cu personal prietenos și bucătari maeștri în preparate tradiționale, în fapt fusion reușit între bucătăria secuiască, românească și central europeană.

restaurant pivnita sfantu gheorghe

Al doilea restaurant, Castel (Kastély Vendéglő), propune un meniu de mare clasă, de nivel internațional, la niște prețuri incredibile pentru cei obișnuiți cu jaful chelnăresc din alte localități turistice:

restaurant castel sfantu gheorghe

Musai de încercat. Îl găsești la ieșirea din oraș, pe drumul spre Brașov.

Ce poți vizita în Sfântu Gheorghe

Muzeul Național Secuiesc, de la 1875

Muzeul Național Secuiesc sfantu Gheorghe
Muzeul Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe. Vitraliu inspirat de o legendă secuiască.

Interesant este că a fost salvat în primul război mondial de regele Ferdinand I al României, care îl vizitase pe vremea când ținutul făcea parte din Imperiul Austro-Ungar și constatase cât este de important prin exponatele sale.
În timpul războiului, colecțiile începuseră să dispară, așa că atunci când trupele române au trecut Carpații, regele a instalat la muzeu o gardă militară care l-a salvat de la distrugere. (Civilizat și înțelept acest rege, nu?)
Guvernul maghiar i-a trimis lui Ferdinand o scrisoare de mulțumire apoi.
În 1929,  Alexandru Tzigara-Samurcaș, în calitate de inspector general al Muzeelor din România, spunea că „dintre toate muzeele provinciale din întinsul țării românești, cel din Sf. Gheorghe este, fără îndoială, cel mai interesant și cel mai plin de surprize”.
Vechi de mai bine de 140 de ani, Muzeul Național Secuiesc expune niște splendide tezaure de argint dacice și ceramică romană și dacică.

Tezaur dacic de argint descoperit în județul Covasna.

ceramica dacica muzeul national secuiesc sfantu gheorghe

Expoziția cinegetică a Ținutului Secuiesc

Pasiunea unora pentru vânătoare (trebuie să spun aici că urșii sunt o prezență destul de obișnuită în județ) le-a adus covăsnenilor destule beneficii. Premierul comunist Ion Gheorghe Maurer (foto) venea des aici. Odată s-a întâmplat să aibă un accident de mașină, în urma căruia locuitorii s-au ales cu un spital modern (baronul roșu fusese nemulțumit de condițiile medicale în care a fost tratat) și cu un drum asfaltat.


Ceaușescu își aducea oaspeții aici, dar venea și singur să ucidă urși. În muzeu puteți vedea câteva dintre trofeele internaționale ale piticului-dictator, împrumutate de la muzeul cinegetic de la Posada.
Și astăzi sosesc incognito o seamă de personalități ale lumii, la vânătoare.
Expoziția poate fi atractivă mai ales pentru copii – vor vedea o mulțime de animale sălbatice împăiate.

expozitia cinegetica a tinutului secuiesc (2) expozitia cinegetica a tinutului secuiesc (2)

Altfel, orașul Sfântu Gheorghe e relaxant, liniștit, și găsești destule terase unde să lenevești la o cafea sau bere locală:

sfantu gheorghe covasna

Centrul ecvestru de la Vâlcele
La câțiva kilometri de Sfântu Gheorghe, Asociația Vadon (Sălbăticia), aceeași care a înființat Expoziția cinegetică de mai sus, a organizat pe un teren al primăriei Centrul ecvestru de la Vâlcele. Tradiția secuiască cere cai (o să vă povestesc în episodul următor despre contesa Anna Kálnoky, care circulă cu un Logan hârbuit dar are o herghelie de 30 de cai de rasă), iar la Vâlcele ai ocazia să înveți să călărești, la prețuri convenabile.
Cererea este însă mare, așa că e obligatoriu să rezervi loc din timp, aici.
Câteva poze:
centrul ecvestru valcele sfantu gheorghe vadon (2)

Centrul de băi Belin
În județul Covasna dai peste tot de izvoare cu apă minerală.
Comunitatea locuitorilor din comuna Belin (35 de kilometri de Sfântul Gheorghe) a captat un astfel de izvor și au construit cu fonduri PHARE un centru terapeutic.
Apa minerală tratează o mulțime de boli, dar nu-ți închipui că e musai să fii suferind ca să profiți de respectivele băi.
Când am vizitat centrul, acesta era rezervat pentru un grup numeros de educatoare tinere și sănătoase din Baraolt, aflate într-un gen de teambuilding.

belin bai covasna

Dacă intri în pădure câteva zeci de metri, dai și peste o piscină cu ape minerale în aer liber, teribil de tentantă în arșița verii. A fost amenajată după planurile unor arhitecți de la Budapesta:

centru bai belin covasna

Și o galerie cu poze de la Belin:

________________________________________

În episodul următor, despre satul Micloșoara, unde contele Kálnoky a restaurat un castel al familiei și o seamă de case vechi, tocmai bune pentru o vacanță de resetare mentală.
________________________________________

Dacă îți place să tragi mașina pe iarbă, lângă un pârâu, să lași ușile deschise și să pui, tare, muzică săltăreață de nuntă, în timp ce kilogramele de ceafă scot fum gros pe grătar, Ținutul Secuiesc nu e pentru tine.
Dacă preferi hotelurile cu podele din gresie de baie, balustrade de inox și jaluzele de birou, această poveste nu este pentru tine.
Sau poate că vei constata că îți place. Până la urmă, Sinaia e arhiplină, de ce să nu mergi nițel mai departe, să descoperi altceva?

(Documentare la invitația Asociației Travel Focus, Asociației pentru Dezvoltarea Turismului din Județul Covasna și Fundației Kàlnoky.)

1 Comment

  1. Concediu acum 6 ani la un hotel din Baile Tusnad. 15 minute in prima zi, sa explic prin semne bucatarului (lipsea ospatarul care vorbea romana) ca vreau o omleta la micul dejun, omul nu avea habar nici de engleza nici de franceza. Eu in schimb nu vad in asta o problema, e o chestie funny care iti ramane ca amintire, in niciun caz nu o sa mori de foame. Gazde mai primitoare ca in zona asta nu am vazut decat prin Hunedoara – Gorj. Si culmea, singurul lucru deranjant pe durata sejurului a fost cealalta minoritate conlocuitoare, ceva mai tuciurie si mai galagioasa.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close