1) Într-o noapte de decembrie (2011), la un pahar de vin, mi-a povestit pentru prima data ideea lui: de a face un film de lung metraj.
Ok, mi-am zis în gând, și eu vreau sa scriu, de vreo 20 de ani, o carte.
2) După exact un an, pe 5 decembrie anul trecut, am rămas mască: omul chiar a turnat filmul, ba chiar a pus online doua trailere.
3) Acum vreo doua săptămâni, mi-a arătat pe iPad primele vreo 15 minute montate. Captivante.
I-am spus atunci: Cu filmul ăsta, tu răsucești cuțitul în noi. Ne arăți ce am fi putut face fiecare, dacă am fi dat jos din cârcă mediocritatea și lenea care ne domină.
4) Însă, pentru a termina montajul filmului + restul de post-producție, nu mai are bani.
5) Omul despre care vă povestesc are un curaj nebun: cu familie, fără să aibă un salariu extraordinar, a băgat fiecare bănuț strâns în acest film. Nu a fost de ajuns. Filmul a rămas, în mare parte, sub formă de înregistrări video prin computere.
6) Filmul povestește frumos despre o Românie mai puțin încrâncenată decât o percepem noi. Bănuiesc că ar avea succes la festivalurile internaționale.
7) Companiile din România care ar putea să sprijine proiectul, știm, se mișcă cam greu (aprobări, suspiciuni etc). Mai bine cumpăram pixuri pentru protocol.
Dar poate, totuși..
8) Eu voi dona un banuț azi, așa ca încurajare, și pentru că mi-ar plăcea să fiu în sală, undeva în străinătate, când va rula filmul. Și să aplaud la sfârșit.
Restul poveștii, aici.
Și da, oferta de aici – o fac și eu!
UPDATE: Dacă ești blogger sau ai vreun site și vrei să ajuți filmul Usturoi, te rog să lași un comentariu la acest articol (click) în care să spui cu ce te oferi să sprijini proiectul (un advertorial, un banner, altceva). Data limită: 6 februarie.
10 comentarii Adaugă comentariu
Multumim foarte frumos unui domn cu care ne întâlnim prea rar 🙂
Domnu’ Victor, treaba asta cu „mediocritatea” si „lenea” chiar nu cred ca se aplica in cazul tau! Sa-mi fie cu pardon…
@Groparu: Poate ca se aplica. Pentru ca altfel, poate scriam cartea aia :))))
Iti spun eu: inca nu i-a venit vremea, de-asta inca nu e scrisa.
PS: Stau acuma si ma gandesc – eu sunt „nebun”, sau „ne-nebun?”
@Groparu: Stiam ca risc cand am folosit sintagma „nebun” 🙂
Relax, e in sensul de „ne-nebun”.
Păcat! Dacă nu sunt frumos nebun, măcar nebun mi-aş fi dorit să fiu;)
Ce frumos ai zis-o p-asta, Victor: „mi-ar plăcea să fiu în sală, undeva în străinătate, când va rula filmul. Și să aplaud la sfârșit.”
Si mie. Imi fac timp si scriu si eu un articol mic. 🙂
Am donat si eu azi insa nu m-am gandit la banner decat acum citind la tine.
Vreau sa scot bannerul de ShoeBox.ro de pe blog si sa pun un 300×250 pentru usturoiul transilvan.
Pentru altceva nu as scoate proiectu’ meu de suflet. Insa tocmai pentru ca stiu ce inseamna sa ai un proiect de suflet in care-ti pui toata energia, cred ca si Groparu simte la fel ptr proiectul lui.
Astept bannerul pe mailul din comment.
Doamne ajuta sa fim in sala la primul premiu international de film al unui blogger roman!!
@Valentin Vesa: Excelent! http://www.groparu.ro, intra pe receptie!