lumea e a mea film

Unele filme au ca avertisment „Interzis sub 18 ani”.
Filmul românesc „Lumea e a mea” ar putea să poarte mențiunea „Dacă ai peste 18 ani, nu e pentru tine”.
Sau, în fine, dacă părinții de adolescenți vor să înțeleagă lumea proprie progeniturilor lor, ar fi bine să meargă să îl vadă.
Mai nimic din acest film nu e fals. Recunoaștem scene de pe stradă.

lumea e a mea film

Care este această lume? Cea a știrilor de la ora 5: țiganizată, manelizată, în care corupția a ajuns și în școli, în care adolescentele (în majoritate) văd succesul în viață după modelul prostituatelor mondene de prin tabloide și în care tatăl își amenință fiica vitregă cu violul.
O lume creată chiar de către părinții personajelor: ori foarte puternici social, ori covârșiți de nevoi și siliți să vândă hainele unei rude muribunde pentru a face rost de un ban în plus. La fel de meschini și (chiar) ticăloși, indiferent de situație.
O lume în care „da’ vii să mă iei cu bemveul” sau un iPhone (chipurile) dăruit pot fi dovezi irefutabile de iubire. Sau în care succesul și fericirea afișate gros pe Facebook sunt cât se poate de fake.
Scene antologice: singură, neavând cu cine să se sfătuiască, adolescenta se confesează bunicii inerte și paralizate; mesajele cu dorințe aruncate de fete în mare, ca strigăt disperat de salvare, sunt puse nu într-o sticlă, ci într-un pet murdar luat de la gunoi.

Regizorul a avut curajul să pună stațiile grafice la lucru și să folosească în film efecte speciale.
Ratează uneori cu metafore ridicole (pește în acvariu pentru situații în care personajul principal e captiv) sau prin împrumutarea unor scene utilizate până la tocire într-o mulțime de filme străine (același personaj principal înaintând în mare, spre final).
Pentru că în film joacă și actori amatori (filmul a ieșit cu mari chinuri și cu buget mic – felicitări producătorilor pentru perseverență), uneori replicile par, supărător, citite pentru prima dată din script într-o echipă de teatru de la căminul cultural.

Aflat la primul său lung-metraj, regizorul Nicolae Constantin Tănase promite mult pentru următoarele sale filme.
La fel ca și actrița (încă studentă la UNATC) Ana Maria Guran, căreia îi reușește perfect rolul.
Imaginea (Daniel Kosuth) este impecabilă, iar sunetul (lucru cam rar la filmele românești), de maestru.

Altfel, marketingul filmului (film premiat în străinătate, dar și în România) e isteț. Având ca target tinerii, promovarea se face mai ales pe Facebook, inclusiv cu videobloggeri la modă, ca endorseri.
„Lumea e a mea” va fi uitat probabil în doi-trei ani și va fi în viitorul apropiat la fel de desuet precum, acum, filmele din anii ’90 ale lui Danieliuc.

Dar poate nu sunt cel mai potrivit să-mi dau cu părerea: am fost printre puținii din sală, la proiecția de gală, care n-au aplaudat la scena cu manele.

De vineri în cinematografe.
Și trailerul, dacă nu l-ați văzut.

2 Comments

  1. Parerea ta despre film nu am cum sa o comentez. E a ta si gata! Dar nu prea inteleg ce vrei sa pari cand spui ca ai fost printre cei putini care nu au aplaudat la scena cu manele! Si eu am fost in sala si nu a aplaudat vreo persoana! Si am vazut filmul de trei ori! Deci?…

  2. Inseamna ca iti place foarte mult daca l-ai vazut de trei ori si probabil ca ai fost absorbita la prima vizionare de scena respectiva.
    Pe mine, fiind out of target, m-au interesat si reactiile spectatorilor la care am fost foarte atent. 🙂

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close