Anul 2014. Tyler Trewhella a postat acest selfie pe Tumblr și i-a dat drept explicație foto „punk-ul schilozilor”. Sau, în fine, „punk-ul infirmilor”, cum crezi că sună mai bine în românește.
S-a trezit cu o mulțime de mesaje hate, cum că handicapul nu este ceva de care să fii mândru, că persoanele infirme nu ar trebui să fumeze sau că punk-ul e pentru oameni sănătoși, întregi, și nu pentru infirmi. Trewhella a făcut capturi cu aceste mesaje deloc prietenoase, pe care le-a adăugat postării. Și astfel s-a născut manifestul Mișcării: cripple punk respinge mitul „schilodului bun”; cripple punk îi scoate la lumină pe handicapații care gafează, care beau, fumează, greșesc și „nu au făcut totul” pentru a fi persoane perfecte. Îi scotea la lumină pe răzvrătiții în cârje și fotolii rulante, altfel spus.
O mulțime de adolescenți cu handicap s-au raliat cripple punk; a devenit nu numai o mișcare, ci și o comunitate, în care se putea vorbi deschis și puneau întrebări despre viața „handicapatului” într-o societate iubitoare de fizic perfect.
Trewhella a fost răpusă de boală trei ani mai târziu, în 2017. Astăzi comunitatea cripple punk s-a dezvoltat, prosperă inclusiv pe TikTok și dă curaj adolescenților cu handicapuri fizice. De pildă, că pot purta orice fel de haine, chiar dacă ies în lume în fotoliu rulant sau cârje.
Viața Trewhellei, deși foarte scurtă, a căpătat sens și dincolo de moarte. Pentru că a îndrăznit să se revolte și să provoace ipocrizia și răutatea semenilor. (The Verge)
