ce desenam in copilarie

ca sa te ajungi de la nisa la monte carlo poti lua elicopterul; tariful nu este cu mult diferit fata de un taxi obisnuit si eviti si ambuteiajele frecvente, imi spunea ghida. in orice caz, daca vremea e linistita si nu bate vantul e un du-te-vino de elicoptere deasupra minusculului principat monaco. mi-am adus aminte de desenele pe care le faceam in scoala generala pe tema „cum va fi romania cand vom fi mari” … inevitabil cu totii desenam sosele suspendate, zgarie-nori printre care zburau elicoptere. n-a fost sa fie in romania, ci la monte carlo…

alte impresii de taran ajuns pe coasta de azur. langa cazinoul mare, ti se cam taie picioarele: maserati, lamborghini, rolls-uri stau in parcare unul langa altul…porsche e deja o masina de sarantoci. dupa o zi te obisnuiesti insa cu privelistea si nu-ti mai rupi gatul uitandu-te dupa minunile astea.

e un oras care stie sa se apare sau ai carui locuitori stiu sa-si apere urbea in care nu se plateste nici un impozit in afara de TVA: nu vezi hoarde de japonezi care fotografiaza tot, nu este aglomeratie la obiectivele turistice, iar personalul este mai mult decat civilizat fiind format in marea majoritate din francezi, si nu din adunaturi africane….