saschiz gem sasesc de rubarba (1)

Când poposește în linguriță pe limba omenească, gemul tradițional de rubarbă fabricat în vechea comună săsească Saschiz ( Keisd, Keißd –în dialect) din județul Mureș este categoric: unora le place demențial până la deșteptarea unei pasiuni, altora nu le place deloc.
Cale de mijloc nu prea există.

saschiz gem sasesc de rubarba (1)

Și asta pentru că în rețeta originală, zahărul este strecurat cu zgârcenie, doar atât cât să lege tulpinile viguroase de rubarbă proaspăt culese de prin grădinile din Podișul Transilvaniei.

Și asta pentru că în rețeta originală, zahărul este strecurat cu zgârcenie, doar atât cât să lege tulpinile viguroase de rubarbă proaspăt culese de prin grădinile din Podișul Transilvaniei.

În lumea superficială de astăzi și în industria alimentară modernă, marketingul pune accent doar pe gustul intens dulce, receptat de vârful limbii și care aduce plăcere instantanee.
Gemul nostru este mai rafinat; se simte și gustul ușor astringent, și cel ușor acrișor al rubarbei – explică Ben Mehedin, de la Fundația Adept, șeful proiectului „Gemul săsesc de rubarbă, produs cu Indicație Geografică”.

saschiz gem sasec de rubarba (5)

Sediul Fundației Adept din Saschiz se află într-o multiseculară casă săsească, vizavi de uriașa biserică evanghelică fortificată. Dacă scoți computerele și telefoanele de prin camerele cu tavan din bârne afumate, poți turna un film de epocă fără să lucrezi prea mult la decoruri.

gem sasesc de rubarba (2)

În spatele casei, funcționează „fabrica” de gem săsesc de rubarbă, o plantă pe care orice orășean din sudul României o va confunda în mod sigur cu brusturele.

saschiz gem sasesc de rubarba (9)

Fabrica e în fapt o bucătărie nu foarte sofisticată, dar autorizată legal ca modul alimentar.

saschiz gem sasesc de rubarba

Rubarba (rubarbărul – cum spun localnicii) este specifică bucătăriei săsești, de unde s-a răspândit oarecum în toată Transilvania. Dincolo de Carpați e o ciudățenie puțin cunoscută.
Însă în țările anglo-saxone, rubarba este o iarbă intens folosită culinar, precum pătrunjelul la noi.

saschiz gem sasesc de rubarba (10)

Cum face Europa o groază de bani cu produsele tradiționale
Într-o lume a monoglutamatului de sodiu turnat în orice, în care alimentele sunt produse pe bandă, industrial, precum sacii de chimicale, oamenii caută și sunt fericiți când dau peste mâncare „adevărată”.
Uniunea Europeană a creat și legiferat conceptul de „produs cu Indicație Geografică”. O etichetă care garantează că un tip de șuncă, de cârnat, de brânză, de băutură etc este autentic, specific unui anumit loc, respectă o rețetă a locului, creată în timp îndelungat.
Produsul cu indicație geografică aparține unei comunități și este protejat.
(Ați văzut, de exemplu, câte tipuri de „muștar de Tecuci” sunt în magazine? Neexistând o protecție și o rețetă bine stabilită de fabricație, oricine poate pune această etichetă pe borcan, chiar dacă face muștarul din vopsele și aracet, la Strehaia.)

Sunt țări în Europa (Italia, Franța, Elveția, de pildă) care au înregistrate sute de produse cu Indicație Geografică.
Exportul țărilor europene de astfel de produse trece de 11 miliarde de euro anual.

Cum stă România?
Povestea este lungă și ține de specificul național: scepticism (părerea că „la noi nu se poate” ce e posibil în țările din Vest), oarece incapacitate cronică de a lucra în echipă pentru un scop final comun și neîncrederea că un produs pe care îl vedem ca banal ar putea aduce beneficii economice.
Avem un singur produs recunoscut în UE ca fiind cu indicație geografică, Magiunul de Topoloveni. În schimb, procesul de recunoaștere europenă a fantasticilor cârnați de Pleșcoi se pare că e blocat sine die din cauza disputelor dintre producători.

Modulul de producție a gemului săsesc de rubarbă de la Saschiz a fost inaugurat de Prințul Charles, îndrăgostit, cum știm, de zonă.

saschiz gem sasesc de rubarba (22)

După ce a trecut momentul solemn, a început însă drumul greu al recunoașterii europene și, mai ales, al schimbării de mentalitate.
Există o contradicție: oamenii locului au o poftă teribilă să se „modernizeze” (să pună de pildă termopane la case vechi de două sute de ani) și nu prea înțeleg de ce turiștii, care le aduc bani frumoși, tocmai asta nu vor – să vină în vacanță de la termopanele lor la termopanele altora.

Prin finanțarea oferită de Programul de Cooperare Elvețiano-Român*, locuitorii din Saschiz au început să învețe, să înțeleagă în urma unor programe de instruire că banala plantă transformată într-un gem a cărui rețetă a fost perfecționată în timp de sași, poate deveni un produs al locului valoros, pe care îl pot trimite și vinde în toată Europa.
Au înțeles ce e cu denumirea aceasta cu sonoritate oarecum birocratică de „produs cu Indicație Geografică”.

Au urmat vizite, mulțumită aceleiași finanțări, la fermele și făbricuțele alimentare elvețiene care trimit în Europa delicatese locale precum Fromage Gruyère sau „țuica” Damassine.
Vizitele acestea au rostul lor, pentru că în Elveția sătenii din Saschiz își pot da seama că au și ei cam tot ce le trebuie pentru a identifica și a scoate produse tradiționale. Și mai ales „că se poate” și la ei în comună ce văd în satele elvețiene.
Sunt niște semințe de schimbare a gândirii care vor germina greu, în timp, dar cu posibile efecte extraordinare.

Elvețienii nu finanțează acest transfer de know-how din rațiuni de arheologie culinară. Odată ce Gemul de Saschiz va fi recunoscut în Europa ca produs de indicație geografică (proces aflat în curs și care va mai dura, pentru că în lumea slow food nu trebuie să grăbești procedurile), poate deveni un instrument de dezvoltare a zonei, din motive care nu mai trebuie explicate.

Pentru ca un astfel de gem să nu aibă un gust „industrial”, soluția nu este să mărești oala în care îl fabrici, ci să îl faci în mai multe oale, de către mai mulți oameni ai locului, pe baza respectării stricte a rețetei stabilite și cu ingrediente din zonă – explică Ben Mehedin (foto).

saschiz gem sasec de rubarba (15)

Deocamdată, gemul se vinde într-un magazinaș al fundației din Saschiz și pe la târgurile producătorilor locali.
Însă există șanse ca, peste câțiva ani, prosperitatea locului să fie adusă și de banala plantă, deloc aspectuoasă, numită rubarbăr.

saschiz gem sasec de rubarba (6)

Foto: Cătălina Filip

Documentarea pentru acest articol a fost realizată cu sprijinul Programului de Cooperare Elvețiano-Român.
Programul de Cooperare Elvetiano-Roman
* Programul de Cooperare Elvețiano-Român administrează Contribuţia financiară pentru România, aprobată de către Parlamentul elveţian în anul 2009, în valoare de 181 de milioane de franci elvețieni, ca parte a participării Confederației Elvețiene la reducerea disparităților economice și sociale în cadrul Uniunii Europene.
Sunt finanțate peste 250 de proiecte, selectate din perspectiva relevanței lor pentru dezvoltarea României: promovarea creșterii economice și susținerea mediului de afaceri, îmbunătățirea condițiilor de muncă, promovarea gestionării durabile a energiei, îmbunătățirea siguranței și securității publice, educație, cercetare și susținerea societății civile.

Pe aceeași temă: Despre terapia durerii și a cruzimii

3 Comments

  1. Interesant o sa fie cand o sa invete si CNADNR sa fie elvetiana si sa faca un drum ca sa ii vada toata lumea pe taranii astia senzationali.
    Plus. Oare cate bonuri fiscale dau taranii pe la targurile de profil. Am auzit ca la Sibiu ANAF a confiscat un targ de producatori locali integral pe motiv de lipsa a bonurilor fiscale.

  2. romanescu cristina

    Buna ziua,

    Cunosc foarte bine rubarba, este foarte gustoasa si plina de vitamine.

    Cum se poate cumpara acest gem de la dv?

    Cu respect pt ceea ce intreprindeti,

    Cristina Romanescu

  3. Pentru că producția este mică deocamdată, puteti cumpăra gemul doar de la Saschiz, intr-un drum al dvs in zona sau al unui cunoscut.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close