cateva zile de vacanta in ceahlau. am reusit in sfarsit sa il strabat, dupa ce acum vreo 20 de ani am fost impiedicat de o zapada de martie de vreo jumatate de metru. concluzia: merita! muntele acesta misterios este inca proaspat datorita faptului ca mare parte din el e parc national. foarte putine gunoaie ( vorbesc de zona parcului, pentru ca in alte parti este un dezastru de pet-uri), vegetatie virgina – asa cum nu mai intalnesti pe “bulevardul” bucegi – prin care misuna salamandre, veverite si alte creaturi. ursii – marea mea problema prin muntii patriei – vietuiesc linistiti prin zone inaccesibile turistului obisnuit si nu coboara sa cerseasca pe marginea soselei.

o buna parte din paduri a fost retrocedata familiei Sturdza dar, datorita existentei aceluiasi parc, nu cred ca noii proprietari vor rade brazii seculari, asa cum s-a intamplat in alta parti. in judetul neamt e o polemica: daca administrarea parcului national ceahlau sa fie incredintata unei societati comerciale sau sa ramana in grija consiliului judetean. desi sunt de dreapta si sunt perfect de acord cu ideea ca statul este cel mai ineficient administrator, cred ca in acest caz o societate comerciala nu ar face cine stie ce treaba… din ce sa scoata profit, din cei 2 euro taxa de intrare in parc?!

desi zona este absolut fantastica si linistita, are aceleasi probleme valabile pentru tot ce inseamna turism in romania, turism manageriat de fosti chelneri harsiti in rele ajunsi peste noapte patroni: cam prin toate restaurantele nu prea ai ce alege daca te-ai saturat de cartofi prajiti, friptura si salata asortata, portiile sunt cel mai adesea mici-mici, gatite prost-prost si scumpe-scumpe (cel mai clar exemplu: hotel-restaurant cascada din durau, unde mi-au prezentat un rachiu absolut dubios, colorat vag cu niste chimicale, la 6 RON /100 ml, drept “afinata casei”; de altfel, aici, am platit pentru o masa cu un singur fel, doua persoane, vreo 60 RON si am plecat injurand pentru ca mancarea a fost de-a dreptul scarboasa si mizerabila).

la hotel bradul , desi curat, renovat si placut, am avut surpriza ca water closet-ul sa fie doar closet pentru ca rezervorul de apa era stricat iar suporturile de prosoape cadeau peste tine… si ar mai fi si altele, dar pentru echilibru sa va spun si ce e “de bine”: se aud mult mai putine manele decat in sud, gasesti oameni care sa te ajute in situatii limita si sa nu te jupoaie de bani, padurile si muntii ( absolut fantastici) sunt clar mult mai putin tociti de hoardele de turisti decat pe valea prahovei, la cabana dochia cabanierii sunt cu adevarat cabanieri pentru ca stiu exact ce le trebuie unor oameni epuizati de traseu.. in plus totul pare mai calm decat intre sinaia si poiana brasov…

in concluzie, merita cel putin o data sa “boicotati” valea prahovei si sa incercati bicazul, duraul, cabanele dochia sau fantanele….

1 Comment

  1. Cum s-ar spunea pe aici, “like a chateau” 🙂 Bine-ai revenit, Victor!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close