am fost aseara la meci… din respect pentru durerea amicilor mei stelisti, nu o sa fac nici un comentariu. A fost suficienta, cred, rautatea pe care i-am servit-o azi dimineata directorului zf, cristian hostiuc, ultra fan „stelutza”: i-am sugerat ca n-ar fi rau sa infiinteze o organizatie neguvernamentala pentru sprijinirea persoanelor cu deficiente si sa-l puna pe carlos presedinte de onoare.
oricum, gestul stelistilor de a aplauda in final o echipa infinit mai buna e de retinut
in fine, alta e povestea: asa cum s-a trezit taranu’ la monte carlo, asa a ajuns aseara si la „fololii”. invitat.
surpriza: a fost pentru prima oara cand m-am fatzait printre membrii elitei societatii amatoare de fotbal in propriul barlog. e cu totul altceva sa vezi meciul asezat confortabil in fotoliu, dincolo de un geam gros de sticla care apara de ploaie si frig ( si de „vulg”, oare?) iar in pauza sa te delectezi cu beri si gustari. si comportamentul celor din cusca de sticla era altul: mai putin temperamental, mai blazat in comparatie cu ce se intampla la peluza… daca se gasea unul sa strige i se replica imediat : „dom’le, degeaba, nu se aude”- adica „din lumea noastra nu patrunde nici un mesaj dincolo de geam”. aplaudau ca la tenis fazele reusite
acum stiu de unde le vine unora superioritatea afisata