anul trecut am vandut casa parinteasca. nu va ganditi ca m-am imbogatit: partea mea abia ajunge pentru o garsoniera decenta in Bucuresti. oricum am obtinut un pret bun pentru ca au cumparat-o niste irlandezi care or s-o darame si or sa construiasca un bloc.

dar nu asta e povestea, ci cum a reactionat comunitatea: irlandezii au cumparat, au pus lacate si au plecat la ei acasa.

apoi a inceput aventura. mai intai am primit un telefon de la o vecina. ma ruga sa vorbesc cu irlandezii ca atunci cand darama casa sa ii pun pile pentru a recupera ea tabla de pe casa. degeaba ii explic cum ca nu am cum sa iau legatura cu respectivii. n-a inteles: a inchis imbufnata.

ieri, duminica, ma suna alta vecina. nu i-am raspuns. azi imi telefoneaza din nou, la prima ora, ma trezeste din somn, raspund si mi s-a parut ca visez…

in curte este o hortensie imensa plantata acum multi ani de mama. vecina imi cerea acordul ca strada sa recupereze respectiva planta si s-o imparta. cum? Fane, omul “comunitatii” bun la toate, avea sa sara gardul, sa sape, sa o scoata din pamant si s-o arunce in strada. i-am explicat ca deja incalca proprietatea altuia. mi-a replicat dezamagita: daca te suna irlandezii, spui ca nu stii nimic!

ps: aflu in seara asta ca intr-o universitate americana un individ a impuscat vreo 30 de tineri. nu va repeziti sa spuneti ca americanii sunt sonati, poate asa si e! numai ca singura explicatie ca nu se intampla asa ceva si in romanika e aceea ca romanii n-au arme de foc!

1 Comment

  1. despre PS-ul tau: you’ve read my mind…..

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close