Concert Munchner Philarmoniker, originally uploaded by victor.kapra.
domnul ministru al culturii adrian iorgulescu a starnit in mine instincte de huligan. exasperat, i-am strigat in seara asta “lasa-ne!” si “buuu” ( in acest din urma caz ar fi meritat “huo”, dar nu ma aflam pe stadion, ci la festivalul enescu si nu se cadea).
adica imi rup eu bani de la berile cu prietenii, cumpar bilete (deloc ieftine) sa ascult munchner philamoniker si ma trezesc cu domnul ministru cocotat pe scena, cu paru-i impecabil ca de obicei, fara fir de par alb (o fi l’oreal?), vorbind si vorbind. nu se mai oprea. am zis, lasa-l pe clovn sa-si faca numarul ca e seara de inchidere a festivalului si trebuie sa se rupa si el in figuri. plus ca urmeaza motiunea de cenzura si poate-i pica guvernul. vreme de vreo cateva minute nici nu l-am mai ascultat.
pana cand am auzit cum se lauda cu noua acustica a salii palatului. am strigat “buuuuu” pentru ca ce auzeam era prea de tot: desi s-au adus ceva imbunatatiri (niste panouri de lemn montate pe scena), sala are tavanul prins cu carpe (chestiile alea transversale care se vad in poza), sa nu se desprinda si sa pice in capul spectatorilor. iar cand apelezi la croitorese ca sa-ti dreaga tavanul celei mai mari sali de concerte din romania, nu te apuci sa te lauzi ce lucruri nemaipomenite ai facut.
pe urma, am devenit atent: dom’ministru vorbea si vorbea, si nu se mai dadea dus. Iar cand a scos perla cu “enescu, maestru al muzicii contemporane”, mi-am dat seama ca chiar vorbeste gura fara creier …bietul enescu: a compus si a trait in secolul trecut…
plictisit la culme (membrii orchestrei muncheneze se uitau si ei nedumeriti de cat de mult poate sa vorbeasca bastinasul acesta), am strigat din sala “lasa-ne!”.cativa tineri m-au privit amuzati si oarecum aprobatori. alte persoane, printre care si niste doamne gen “nasa mare” s-au uitat scandalizate la mine.
ce m-a nedumerit a fost ca foarte multi dintre cei prezenti in sala il aplaudau din minut in minut pe dom’ ministru. scotea iorgulescu o prostie pe gura, aplaudau romanii de sa-si rupa falangele. explicatia poate fi gasita fara greutate: cei mai tineri nu stiu, dar in sala palatului isi tinea tovarasul ceausescu congresele partidului. si la fiecare directiva pe care o rostea ceausescu, trupa activistilor (va mai amintiti, tovarase ion iliescu?) aplaudau sacadat pana le facea cineva semn sa se opreasca. se vede treaba ca reflexele nu se duc asa usor: esti la sala palatului, se suie un caraghios pe scena sa spuna platitudini, hai sa aplaudam!
cand in sfarsit a terminat, iorgulescu a mai ramas pe scena vreo douazeci de secunde. avea ce savura: snobii il aplaudau fericiti. vazusera un ministru in carne si oase. cararaghios, dar ministru!
mp3 player – link sponsorizat de marketonline.ro