anul acesta, la CES, am avut surpriza sa vad la coada la acreditari de presa o multime de teenageri amestecati printre jurnalistii profesionisti. aveam sa aflu ca adolescentii aceia lucreaza pentru publicatii electronice sau scriu pe bloguri iar organizatorii, dornici de o cat mai mare mediatizare a targului, au fost incantati sa le ofere acces in calitate de ziaristi.
ideea pare buna: cred ca in foarte multe cazuri bloggerii ( si in general cam orice „neprofesionist” care are o dorinta deosebita sa povesteasca altora ce vede si ce aude) pot scrie mult mai viu si mai interesant decat jurnalistii blazati, care nu ies din regulile piramidei stirii, sunt marcati de rutina sau de diverse complicitati cu companiile-subiect.
dar sa trecem la speta: revista auto online inside line a aplicat ideea, in sensul ca a organizat un concurs: cititorii au fost invitati sa scrie un eseu pe tema „de ce cred eu ca sunt cea mai potrivita persoana pentru a merge la targul auto de la frankfurt”. a castigat un student din michigan (e drept, respectivul studiaza si jurnalismul in paralel cu ingineria) caruia ii vor fi platite drumul peste ocean si cazarea, iar el va scrie reportaje de la fata locului pentru blogul inside line.
o idee care, zic eu, ar putea fi pusa in aplicare si de publicatiile romanesti (online si offline), de companii producatoare sau de cele de advertising.
2 comentarii Adaugă comentariu
io zic nu e chiar asa. cred ca ziarul „impune” un anume tip de relatare. una scrii in zf, intr-un fel, alta scrii, pe blog, altfel…si nu e vorba de dubla-personalitate 🙂 daca esti priceput, ai in tine atata „bogatie” incat sa folosesti mai multe tehnici de abordare, sa-ti „extinzi” vocabularul (colorit)…nu cred ca sunt putini cei carora li s-a taiat/modificat (la corectura sau prin responsabilii de numar) un cuvant, o fraza pentru ca ieseau din „limbajul standard” al publicatiei, pt ca era o.. ghidusie nepermisa 😀
apoi, treaba cu pasarea responsabilitatii la un extern (colaborator, blogger etc) e doar o smecherie subiectiva a publicatiei, editorului despre care nu am acum timp sa detaliez 😉
erata: la ultima fraza, a se citi „o smecherie a publicatiei” 🙂