ce putea sa faca naparlitul bard national langa cosciugul lui antonie iorgovan? bineinteles sa recite niste versuri scrise cu ocazia evenimentului. in fine, cine se aseamana se aduna, nu-i asta problema, ci faptul ca, chinuit grav de talent, paunescu a produs urmatorul vers:

“Invidiile şi-acum îi rod / Pe cei care i-au pus pe frunte spinii / Că el a fost onest şi incomod / Riscându-şi viaţa într-un singur mod / Prin demnitatea propriei opinii.”

poiezeaua funebra e in intregime aiuritoarea, asa ca, multumita mediafax, o reproduc in intregime. la pensie, tataie, lasa-ne!

“A fost acesta om adevărat / O liberă fiinţă, viguroasă / Şi într-o zi ceva s-a întâmplat / Şi din acest înger încă bărbat / Un coş de oase s-a întors acasă. Degeaba-l plângem noi ce l-am iubit / Într-o îndoliată ceaţă densă / Noi nu vom recunoaşte în sfârşit / Că a trăit pe muchie de cuţit / În vremuri de minciună şi ofensă . Acum ne e mai lesne tuturor / A-l regreta, a-l lăuda, a-l plânge / Dar cât era nu mort, ci muritor / Prea mulţi şi-au exersat cinismul lor / Golindu-i trista inimă de sânge. Acum îl însoţesc soldaţi călări / Într-o ceremonie militară / Dar dacă n-are nimeni remuşcări / Să spunem şi prea tristul adevăr / Valorile prea mor la noi în ţară. Invidiile şi-acum îi rod / Pe cei care i-au pus pe frunte spinii / Că el a fost onest şi incomod / Riscându-şi viaţa într-un singur mod / Prin demnitatea propriei opinii. Şi ce-a rămas din el decât acest / Moment de-înlăcrimare şi iertare / Pe care-l completez şi îl contez / Cu tandrul, vinovatul meu protest / Că prea ne-aduce moarte fiecare. El stă întins aici, fără cuvânt / Răpus al hăiturilor sever / Şi dacă zborul lui pe veci e frânt / Îl vom lăsa acolo în mormânt / Asigurându-i dreptul la tăcere. Dar dacă-ar fi să şi păstrăm un pic / De adevăr după aceste toate / Să spunem şi mai mare şi mai mic / Că viaţa noastră este un nimic / Atunci când n-o trăim în demnitate. Să spunem că şi noi îndeajuns / L-am ajutat să moară mai degrabă / I-am dat pedepse, nu răspuns, / Iar azi când el la umbră a ajuns / Ne-am liniştit, că nu ne mai întreabă (…) Putem să-i închinăm un imn postum / Dar ar fi drept ca fiecare / Să-i spună pentru cel din urmă drum / Adio, frate care pleci acum / Şi iartă-ne de toate la plecare / Şi fie-ţi noapte bună noaptea mare.”

3 Comments

  1. Cand o sa moara Iliescu cu cine o sa-l compare?Ca Dumnezeul lui a murit in 89.

  2. sa nu dorim moartea pacatosului bolsevic, ci retragerea lui din politica :)…dar ca sa-ti raspund la intrebare: probabil tot cu Iisus; nea adrian n-o sa gaseasca alta rima…

  3. ne chinui cu toata poezia. eu nu reusesc de multa vreme sa citesc o poezie de paunescu pana la capat, pt ca am impresia ca il aud vorbind. si daca-l aud ma enervez. si cred ca gresesti, pe ilici o sa-l compare direct cu Dumnezeu!

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close