Închide

Concurs: Care este drumul tau?

ursus La inceputul anului 1990, i-am uimit pe colegii de serviciu cand mi-am dat demisia din uzina. Nu intelegeau ce m-a apucat: avem un serviciu excelent (faceam ecografii unor piese de otel, munceam cam un sfert de ora pe zi, in rest stateam in laborator citind sau jucand darts).
M-am angajat la un ziar si chiar daca au existat perioade grele, decizia mea a fost buna: faceam exact ce imi dorisem dar fusese imposibil pe vremea comunismului, am vizitat o multime de tari, am intalnit oameni interesanti.

In 2008, am parasit brusc statutul de angajat in presa si desi semnele crizei erau evidente, am riscat si am ales sa lucrez independent. Din nou, o idee buna – va spun asta dupa aproape un un si jumatate in care am reusit sa “supravietuiesc” decent.

In decembrie anul trecut, mi-am invins lenea si dupa aproape 20 de ani de pauza, am inceput sa fac din nou sport, cam 10 ore pe saptamana.
Acum o luna, am facut un test de efort la o clinica de cardiologie iar medicul, dupa ce a citit datele din computer, m-a asigurat ca pot sa alerg pe distante lungi fara probleme (el insusi e maratonist). Asa ca foarte curand, dupa lungi ani petrecuti intepenit la birou, voi incepe incetul cu incetul sa alerg, pe baza unui program facut de un antrenor, si poate anul viitor voi fi pregatit sa particip la curse de 10 km, apoi la semi-maraton, apoi… Apoi vom mai vedea 🙂

Cred ca in locul unei vieti “la intamplare”, merita sa te gandesti la ce ti-ar placea sa faci, sa stabilesti apoi un plan si sa-l pui in aplicare. Nu este nevoie de obiective eroice, ci de unele care sa fie cu adevarat importante pentru tine, astfel incat sa te simti un om liber si care isi controleaza, atat cat se poate, viata.

V-am povestit toate acestea pentru ca va propun un concurs:

1) scrieti un text scurt (maxim 200 de cuvinte) in care sa povestiti care sunt planurile voastre pentru urmatorii ani, ce va doriti sa reusiti sau ce ati reusit pana acum. Ca sa explic mai bine, ganditi-va ca va revedeti dupa multi ani cu un prieten bun si ii povestiti ce ati reusit sa faceti in acest timp sau ce v-ati propus pentru viitor
2) trimiteti textul ca un comentariu la acest post
3) peste 2 saptamani voi selecta cele mai reusite 5 texte iar castigatorii vor primi produse Ursus ( o cantitate interesanta de bere si tricouri)
4) Este foarte posibil sa invit o parte din participanti (castigatori sau nu) sa bem o bere Ursus impreuna, pentru ca nu mai e mult si vor veni caldurile 🙂
5) Pentru a participa la concurs e obligatoriu sa aveti peste 18 ani

In afara de acest concurs, sunteti invitati sa povestiti despre planurile voastre si pe site-ul drumultau.ro, un proiect comun Ursus-Hotnews. Toate textele trimise pe drumultau.ro vor fi proiectate pe mesh-ul montat deja pe fatada Unirea Shopping Center.
De asemenea, putem sa ne intalnim si pe Facebook.
Astept cu interes povestirile voastre!

16 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1 Comentariu nou

    Drumul meu nu e pe atat de lung ca al tau, dar pe la 20 de ani am plecat din provincie sa vin in Bucuresti. Ca si tine am lasat job-ul de „fabrica” in spate si am venit aici sa fac altceva.

    Initial planul era „arheologie”, dar care s-a schimbat subit. S-a ajuns la jurnalism in ideea ca imi place sa scriu. E bine in jurnalism, dar recent am descoperit ca nu ma face „fericita” asa cum credeam si ca vreau mai mult.

    Asa ca am inceput sa scriu, pentru mine… fictiune, „fantasy”, chestii care prin Romania nu au nici un viitor, cel putin nu in urmatorii „n” ani. Nu vreau sa public carti, suntem in era internernetului, daca ajung acolo, oricum vor ajunge in format digital.

    Nu, vreau ceva mai altfel, poate „story developer” pentru un joc video. In paralel m-am reapucat si de desen, ca sa fiu sigura ca imi pot sustine ideile scrise cu „schite”. Asa ca, dupa ani de pauza, acum am inceput iar sa scriu, sa desenez si incet si sigur poate o sa ajung acolo unde vreau. Nu e usor, dar nici ATAT de dificil…

  2. #2 Comentariu nou

    Iesit de pe bancile facultatii am urmat drumul normal vazut, si poate dorit, de toti tinerii din Romania : angajat la companie mare si urmat cursurile unui master.

    Datorita unei experiente traite in USA in studentie mi-am dat seama ca nu e chiar ce vreau sa fac toata viata si nu e chiar capatul de pe lume daca renunt la job si am decis ca vreau altceva astfel incat sa ma pot bucura si de viata.
    Povestea incepe de aici . CU ultimul salariu incasat am dat curs unei pasiuni mai vechi, pokerul, depunand banii online pe un site. Nu mult, 100$. Primul turneu jucat a fost un succes si am zis ca dau lovitura dar m-am inselat in urmatoarea luna pierdusem toti banii.
    Am perseverat , m-am apucat de studiat, m-am inscris pe siteuri de training chiar mi-am angajat si un coach …la 4 luni dupa asta extrageam primii bani din poker si ma duceam intr-un Euro trip alaturi de 3 dintre cei mai buni prieteni.
    Au trecut 2 ani de atunci inca fac acest lucru cu succes cu toate ca jocurile au devenit mult mai grele datorita accesului la informatie foarte usor.
    Ma consider un fericit al sortii ca reusesc sa fac ce-mi place si sa castig si bani in acelasi timp cu toate ca unii dintre voi ati putea spune ca pokerul e gambling , vreau sa-i contrazic. Pokerul e ca orice job , sunt zile bune si zile mai putin bune, diferenta o face programul care nu ti-l impune nimeni. Fara multa munca si fara updatarea cunostintelor periodic ramai in urma si risti sa devii din vanator, vanat.

  3. Felicitari Victor pentru curajul de a-ti urma pasiunile in viata! Consider ca este cel mai scurt drum catre o viata plina de satisfactii.

  4. #4 Comentariu nou

    Am doar 20 de ani asa ca pot spune ca drumul meu este abia la inceput.Planul initial se indrepta spre teologie insa,ajuns acolo am realizat ca nu aveam „chemarea”.Asa ca,m-am reprofilat spre cifre,spre finante mai exact.Anul 2009 trebuia sa fie anul ruperii de provincie si indreptare spre marele oras,adica spre facultate.Insa,NU!Voiam altceva.Voiam o universitate straina,una la care sa ma simt cu adevarat stapan pe viata mea.Si,am intrat.Undeva la vreo 2800 km de casa,cam pe unde agati harta in cui.Vreau,si voi face tot posibilul ca,peste ani sa pot spune ca sunt membru al conducerii unei multinationale (sau chiar al propriei firme,cine stie).Pare un drum lung si asa si este dar nu poti ajunge departe fara aspiratii inalte.Un drum lung,incepe cu un pas spre necunoscut.
    Deci pot spune ca anul 2010 va fi anul incepand cu care,nimic nu va mai fi la fel.

    PS:Hristos a inviat!

  5. În clasa a noua am cheltuit toţi banii dintr-o bursă pe cărţi şi atunci am ştiut că vreau să fiu scriitor. În clasa a zecea am renunţat la un pachet de ţigări, am cumpărat Academia Caţavencu şi atunci am ştiut că voi fi ziarist. Mi-am zis că e mai sigur să fii angajat decât scriitor muritor de foame şi până la urmă părea un compromis acceptabil, aş fi câştigat ceva bani din scris. Mişto, nu? Nu. A urmat facultatea şi primele contacte cu redacţiile de ziare. Horror. După ce am umblat o lună pe la toate conferinţele unde am notat toate inepţiile dictate de deputaţi, senatori, primari, etc. am renunţat. Mi-am zis:”Ştiu că am făcut o facultate de jurnalism, ştiu că m-am gândit că ăsta e cel mai potrivit job pentru mine, dar nu, trebuie să mă opresc”. Şi m-am oprit. După ce am citit ce am scris până acum mi-am dat seama de greşeala imensă pe care am făcut-o: din liceu până în anul III de facultate nu mi-am propus decât să lucrez. Patetic. Dar mai am doar trei luni până termin facultatea. Şi după ce o să-mi termin licenţa tâmpită, o să-mi aprind o ţigară. Iar în toamnă voi merge la master în Polonia, dar nu mă interesează aşa mult ce voi studia. Ştiu că pentru a excela într-un domeniu nu trebuie să urmezi cărările bătătorite de alţii. Şi voi aplica propria mea reţetă: voi cunoaşte oameni noi, voi merge în cele mai frumoase locuri alături de ei, voi râde mult şi voi încerca să fiu cât mai creativ.

  6. Phiii! Ce să scrii mai repede în 200 de cuvinte? In fine, azi fiind ziua mea de naştere (61 de ani!!!)sunt generoasă: accept condiţiile, dar nu promit că le şi respect, fiindcă sunt aşa vorbă lungăăăăăăă…
    Aaaa, v-am prins: vă tăvăliţi de râs că la 61 de ani fac planuri de viitor ca şi cum aş începe o nouă viaţă. Dar chiar aşa şi este: cu pensionarea am încheiat un capitol ce nu putea avea continuitate şi cum nu aveam de gand să capitulez am hotărât că trebuie să încep o nouă viaţă. Mi-am scormonit amintirile, am cotrobăit printre pasiunile uitate şi am realizat că scrisul literar a fost şi este cea mai mare pasiune a mea.Fără să stau prea mult pe gânduri am trecut la fapte: întâi ABC-ul calculatorului (greu la 60 de ani, dar a mers), blogul, primele două cărticele pentru copii, apoi câştigarea concursului BRD/ePayment organizat tot de acest blog (vezi: https://www.victorkapra.ro/2009/12/15/concursul-brdepayment-castigat-de-o-bloggerita-de-60-de-ani/)care, pe langă trofeul disputat mi-a adus încă unul (pentru care sunt recunoscatoare):un număr impresionant de vizitatori pe blog, ceea ce mi-a creat certitudinea că nu muncesc în zadar, şi a făcut să-mi crească aripi pentru visul meu. Am scris, am pus pe blog, am primit multe aprecieri, am intrat in contact cu oameni de litere şi teatru care mi-au solicitat colaborarea. Acum (la solicitare) am în format electronic scenete pentru un teatru de copii din Bucuresti. Proiecte? Scenarii de filme pentru copii. Deja am luat legatura cu un regizor de film pentru copii şi paşii sunt pe drumul cel bun. Planuri? Voi continua cu entuziasm şi pasiune în această direcţie atâta timp cât motoraşul-inimă va funcţiona.
    Nu zâmbiţi, ci luaţi aminte, fiindcă bătrâneţea este o boală foarte contagiosă şi este bine să învăţaţi de tineri cum să înaintaţi în vârstă fără să îmbătrâniţi. Şi încă ceva: din exemplul meu, vreau să înţelegeţi voi tinerii, că în viaţă, atunci când vi se închide o uşă, să nu disperaţi ci să deschideţi o alta: este suficient să doriţi cu adevărat şi o veţi găsi. Pentru nimic în lume să nu capitulaţi, fiindcă întotdeauna există o soluţie numită VOINŢĂ.
    Aş vrea să cred că sunt câştigătorul de serviciu al concursurilor şi dacă este aşa, fiindcă astăzi este ziua mea, dau de băut toată berea câştigată tuturor celor ce vor fi alături de organizatorii acestui concurs, eu mulţumindu-mă cu gloria.
    Gata! La treabă şi în pauză „hai noroc” cu o sticlă de URSUS că tare este gustoasă şi ştie … să adune prietenii la un loc!

  7. În clasa a noua am cheltuit toţi banii dintr-o bursă pe cărţi şi atunci am ştiut că vreau să fiu scriitor. În clasa a zecea am renunţat la un pachet de ţigări, am cumpărat Academia Caţavencu şi atunci am ştiut că voi fi ziarist. Mi-am zis că e mai sigur să fii angajat decât scriitor muritor de foame şi până la urmă părea un compromis acceptabil, aş fi câştigat ceva bani din scris. Mişto, nu? Nu. A urmat facultatea şi primele contacte cu redacţiile de ziare. Horror. După ce am umblat o lună pe la toate conferinţele unde am notat toate inepţiile dictate de deputaţi, senatori, primari, etc. am renunţat. Mi-am zis: ”Ştiu că am făcut o facultate de jurnalism, ştiu că m-am gândit că ăsta e cel mai potrivit job pentru mine, dar trebuie să mă opresc”. Şi m-am oprit. După ce am citit ce am scris până acum mi-am dat seama de greşeala imensă pe care am făcut-o: din liceu până în anul III de facultate nu mi-am propus decât să lucrez. Patetic. Dar mai am doar trei luni până termin facultatea. Şi după ce o să-mi termin licenţa tâmpită, o să-mi aprind o ţigară. Iar din toamnă voi merge la master în Polonia, dar nu mă interesează chiar aşa mult ce voi studia. Ştiu că pentru a excela într-un domeniu nu trebuie să urmezi cărările bătătorite de alţii. Şi voi aplica propria mea reţetă: voi cunoaşte oameni noi, voi merge în cele mai frumoase locuri alături de ei, voi râde mult şi voi încerca să fiu cât mai creativ.

  8. #8 Comentariu nou

    Dee: Pot sa-ti dau o sugestie? Pune ideile, desenele tale online, musai in engleza. Nu se stie de unde sare iepurele!
    Milan: Interesant! iti doresc sincer sa ajungi la Las Vegas la un turneu profesionist.
    AlexB: Felicitari. Vei fi un cetatean al planetei!
    Aurora: La multi ani, Doamna! Ca de obicei, textul dvs e excelent. (Comentariul fusese „cenzurat” de programul anti-spam, dar acum s-a rezolvat)

  9. #9 Comentariu nou

    Augustin: poate ar trebui sa te gandesti sa iti faci propriul ziar online. Ai dreptate, painea mancata in presa romaneasca nu e foarte apetisanta!

  10. #10 Comentariu nou

    Cand ma voi trezi (din betie) pre multi am sa popesc si eu. Asa grait-a Vapupajan, roman verde, burtos si cu un timid inceput de chelie. Mare bautor de bere si repede incingator la petreceri cu prietenii. Viitoriul senin fi-va, fireste, asta in functie de numarul de beri baute. Caci daca stam si ne uitam primpregiur, mare speranta n-avem.

    Orisicat, berea e bere, si daca e Ursus, apai e balsam pentru suflet. Un suflet acolo care nu are alte planuri decat cu prietenii sai sa haladuiasca in voie si de acum incolo. Acestea fiind zise, imi mai desfac o bere.

  11. #11 Comentariu nou

    🙂

  12. #12 Comentariu nou

    Voi, internauti fartatzi
    Beliti ochii si bagati
    La cap ce va spun acum
    Despre al meu fantastic drum.
    Tot in Romania-oi sta,
    Din tara asta n-oi pleca
    Caci aici ma umfla rasu’
    La tot pasu’ si de palnsu’
    Vrea din ochi sa izvorasca
    Un paradox tot o sa se iveasca
    Ca doar in Balcani traim
    Si paradoxuri gasim.
    Planul meu e pus la punct
    pe termen mediu si lung
    Pe termen scurt cu niste beri
    De Ursus va binevoi
    Prietenii mi-i voi cinsti.

  13. #13 Comentariu nou

    Va voi vorbi la obiect. scopul meu in viata este un loc de veci frumos, cu margarete sau crizanteme. Ma apropii vertiginos de pensie si ce poate fi mai frumos, si mai important decat un loc de veci cu „vedetele”. Asa incat, va rog, ajutati-ma sa am un loc la Belu, pe undeva aproape de Eminescu. Poate vi se pare un vis bizar, dar acolo voi avea mai mult succes decat poate avea un om in viata. Aici te pot iubi cativa oameni, cateva femei, pe Eminescu il iubeste toata lumea. Poti juca cateva roluri, acolo poti aparea in sute, in mii de filme. Si mai am o propunere. Lasati loc pe mormant de reclama. Cine vazand la Eminescu o reclama la o florarie nu va spune: „e cea mai buna”. Asa imi pot asigura o „viata” decenta, cu impliniri si realizari dupa moarte. Va multumesc pentru intelegere, si promit ca nu va voi uita, de fapt va voi mentiona chiar pe piatra de mormant, ceea ce nu este putin, va asigur.
    Al dvs, pe veci.
    G.T.

  14. #14 Comentariu nou

    Uneori imi imaginez ca am propriul meu atelier.Mititel, undeva la mansarda.Ca sa ajungi la mine, trebuie sa urci pe niste scari mici si inguste.
    Cand ajungi, calci pe un parchet usor moale, inchis la culoare,treci pe un hol de culoare crem si ajungi intr-o camera mare cu geamuri mari si acoperite de draperii verzi si galbene.
    Una din ferestre este deschisa si trimite lumina catre o masa inalta, usor inclinata.in jurul ei etajere mai mari, mai mici.pe fiecare, culori, cutii si cutiute, pensule, materiale, ace, sfori si panglici.
    Pe perete atarnate esarfe iar langa 2 manechine acoperite cu materiale de diverse culori.
    O canapea grena plina de perne, 2 fotolii aruncate la intamplare, o biblioteca si restul.Bucataria despartita de camera printr-o placa de lemn neagru,tip bar.Simpla.
    Dar, piesa de rezistenta sa fie o micuta terasa plina de flori si 2 scaune.
    La mine in atelier, dezordinea ar fi boema.Pentru ca un artist creeaza nu face ordine. Ar fi sunete de chitara intr-o joi, lunea poate concertul 1 pt pian a lui ceaikovski, martea damien, n-ai stii sa ghicesti pentru ca un artist creeaza pe arta.
    Ar mirosi a scortisoara, lemn, culoare si fum pentru ca un artist se inconjoara de mirosul ingredientelor artei lui.
    La mine ar veni oamenii cu idealuri inalte, calzi,uneori sfatosi, zambitori, uneori tacuti pentru ca un artist este inconjurat de artisti.
    Si, daca as avea atelierul meu, cu draperii verzi si galbene…asta inseamna ca as fi un artist !

  15. Drumul meu a inceput in momentul in care la sfarsitul unei veri petrecute intr-un depozit de mase plastice m-am hotarat sa dau la facultate(initial vroiam sa ma angajez dupa terminarea liceului)
    Dupa terminarea facultatii m-am angajat la un centru de studii sociologice…nu mi-a placut. Am plecat pe un salariu mai mic sa lucrez la ziar. La un ziar local.
    Dupa ceva timp petrecut acolo am aflat de la un prieten ca se va deschide un post tv si un radio in Ilfov. Am dat probe. Am luat…si timp de doi ani am simtit ca fac ceea ce imi place.
    Acum…sunt din nou in cautarea drumului meu….vreau sa imi dau sansa sa fac ce visez. Imi doresc sa lucrez in media. Imi doresc sa pot iventa lucruri….imi doresc sa nu ma plafonez.Imi doresc sa nu uit sa visez.
    Va Multumesc.
    PS: Va astept la „pensiunea mea” un alt vis de-al meu ce l-am detaliat pe site.

Adaugă comentariu