Nu l-am cunoscut pe bunicul din partea mamei, Nicolae Tache. A murit cu mult inainte de a ma naste.
Nici relatari nu am auzit prea multe despre el. Stiu doar ca a fost taran instarit, cu padure si livada de pruni, dascal la biserica din Filipestii de Padure si maistru sondor.
Lucrand in petrol, a gazduit la un moment dat in casa sa o familie de olandezi veniti ca specialisti la o exploatare din zona.
A ramas vaduv de tanar, bunica Maria-Teodora murind inainte de vreme.
Mai avem doar trei fotografii cu chipul sau.
Una de la nunta:
O alta de la un eveniment de familie:
Si a treia, marcat de moartea sotiei:
Deunazi, citeam un blog despre istoria petrolului din Romania, scris de Marius Furcuta.
Dintre sutele de fotografii de arhiva de pe acest blog, una mi-a atras atentia:
Personajul 4 din randul doi mi se parea cunoscut. Am ajuns la concluzia ca s-ar putea sa fie bunicul. Se potriveau anii, povestile despre specializarea sa in petrol, locurile.
Am realizat un colaj comparativ intre cele trei fotografii cunoscute si un detaliu decupat din poza istorica cu Elevii Scoalei de Maistri Sondori Moreni 1920 de pe blog (prima din stanga):
As spune ca tocmai am descoperit pe Internet inca o fotografie cu bunicul Nicolae, veche de 92 de ani.
Ce parere aveti?
9 comentarii Adaugă comentariu
chiar cred ca l-ai gasit, asemanarea este izbitoare:D
ce simti in legatura cu asta?
Deci sunt bune si blogurile la ceva. 😛 Tu ce parere ai despre ce simti in legatura cu aceasta intamplare minunata? 😀
Ca este el si ca viata e frumoasa! MArie Jeanne a descoperit o fotografie cu bunica ei care il conducea la aeroport pe unchiul „vandut” catre Israel. Imi plac blogurile de nisa (blogurile reale, de fapt)
esti norocos. bunicul meu si-a cautat verisorii emigrati in america in 1916 chiar si cu un detectiv particular de acolo si nu le-a gasit iar acum el s-a prapadit…
Zic că ai avut un exces de adrenalină, absolut normal.
Zic că e absolut neîntâmplător 😉
Ce noroc! Chiar acul în carul cu fân…
Frumoasă întâmplare!
Dar oare de ce toți oamenii surprinși în fotografiile de început de secol au figurile astea serioase, uneori încruntate? Că stăteau țepeni ca să iasă poza, pricep, dar și supărați? În fond erau rare ocaziile de pozat, totuși 🙂 Zic asta pentru că și bunicii mei în poze arată la fel de împăiați, săracii…
El este clar…:) felicitari cine stie mai gasesti poate in articolele vremii cauta si in arhive.