Un gentleman in strainatate NemiraIn Mexico City nu se da bacsis taximetristilor.
In Coreea de Sud, nu se lasa bacsis nici in restaurant. La fel, in Japonia.
In Islanda, alcoolul este destul de scump, astfel incat poate dubla nota de plata in restaurant.
Vaticanul nu se viziteaza in pantaloni scurti.
In Africa de  Sud exista 11 limbi oficiale, dar, din fericire, engleza este vorbita peste tot.
In orice tara pe care o vizitezi cele mai importante cuvinte pe care trebuie sa le inveti sunt „te rog” si „multumesc”.

Volumul „Un  gentleman in strainatate” (Editura Nemira) este un ghid cu reguli de calatorie in majoritatea tarilor din lume, practic si savuros.
Gasesti reguli clare de comportament plus informatii esentiale (diferenta de fus orar, cateva expresii uzuale in limba tarii respective, temperaturile medii lunare etc).

Un gentleman in strainatate Editura Nemira
Chiar daca nu ai in plan o calatorie in strainatate in viitorul apropiat, este o placere sa rasfoiesti cartea. Invita la visare Zâmbet

Concurs:

In mod sigur, cand ai calatorit in strainatate (fie si pana la Varna), ai observat  turisti (nu neaparat romani) care se comporta anapoda, fara bun-simt si deranjandu-i pe ceilalti.
Lasa la comentariile acestui post o scurta povestire de acest gen, cu un exemplu de comportament necivilizat, si poti castiga un exemplar din „Un gentleman in strainatate”.
Termen limita: miercuri, ora 23.59. Castigatorul va primi cartea prin posta.
(Comentariile sunt setate pe moderare, asa ca nu te alarma daca nu se afiseaza imediat).

update: Castigator al concursului este mcgogoo

8 Comments

  1. cea mai amuzanta intamplare ramane incercarea mea de a pleca din tara – incercam sa ajung in Austria sau germania pe la inceputul anilor 90. incercarea a fost esuata dealtfel.
    Am plecat prin Ucraina. In autocarul luat din Suceava catre Cernauti multi romani care faceau mic trafic de frontiera.
    Unii mergeau pana in Polonia cu saci cu samburi de nuca. Altii veneau din Ucraina si cumparau de la noi samburi de nuca si ii vindeau in Polonia.
    Taranii romani sau ucrainieni, murdari, sacii si hainele peticite dar scoteau 3-400 marci la un drum…

    La intoarcere vamesii ucranieni ne-au luat prin sondaj sa verivice daca aveau bani la ei – ca sa intri in romania din Ucrainea trebuia sa ai 400 dolari sau echivalentul in marci.
    Un taran ucrainian este pus sa arate banii si acesta, fara sa stea mult pe ganduri, isi da pantalonii jos.
    sub ei alta pereche de pantaloni si in buzunarul acestora avea, prinsi cu ac de siguranta cca 1000 marci germane cu care venea sa cumpere samburi de nuca din romania.
    Insotitorul sau stia destul de bine romaneste si ne-a spus cam cat scot ca un drum. si faceau asta de 2-3 ori pe saptamana…
    insa mirosurile degajate in autocar iti intorceau stomacul pe dos…

  2. Incep aceasta poveste prin a sublinia un lucru demn de luat in considerare: sunt de accord cu manifestarea libertatii sexuale, atata vreme cat ea nu se manifesta prin obscenitate publica si este pe punctual de a leza ideea de libertate sexuala a unui grup.
    Pentru vacanta din vara a lui 2012, am ales o insula salbatica, autentica din Grecia si anume, Corfu.
    Am fost incantat de statiune, drept pentru care am ales acest an aceeasi insula, schimband doar statiunea.
    O sa trec la subiect si o sa va relatez o intampare extreme de neplacuta traita intr-o excursie dintr-acelea optionale, care te storc de bani si in urma carora nu te alegi decat cu o pala senzatie ca ai vazut mai o grota, mai un munte, mai un yacht. Nimic nu se compara insa cu senzatiile traite in autocarul care ne-a condus pana la vaporul –barca ce ne-a leganat pe Marea Ionica inainte si-nnapoi.
    De precizat este ca in autocar se aflau cupluri de varsta inaintata, dar si copilasi draguti alaturi de parinti, nationalitati multiple. Mai era un cuplu de germani, ca doar aici am vrut sa ajung, un el si…un el.
    Ei erau tineri, 17 -18 ani si se iubeau. De mama focului se iubeau, se sarutau, se atingeau…Nu, nu erau perechile de gay pe care le vezi la TV sau uneori pe strada, dupa care,de ce nu, mai intorci capul pentru ca arata WOW. Astia 2, pe langa faptul ca erau de o obscenitate iesita din comun, la capitolul frumusete erau BLEAH. (pubertatea isi lasa amprente grele pe fetele unora).
    Nimic nu am impotriva libertatii sexuale a oamenilor, dar asa cum credintele anumitor nationalitati trebuie respectate, consider ca cei doi ar fi trebuit sa-si stapaneasca focul “inimii” in fata atator oameni care platisera acea excursie pentru a se bucura de “mama natura” la propriu, si nu pentru a merge la un gay parade.

    Asadar, afectiunea afisata in public este perceputa foarte diferit in fiecare cultura, tara. Fiind un teren minat, o mica documentare inainte nu strica..

  3. Vacanta in Bulgaria…la Nisipurile de Aur. Dragut, nimic de zis….dar parca esti in Romania. Oriunde te-ai uita, doar romani. Acu’…nu vreau sa insinuez nimic….dar m-am simtit ca ultimul om cand ai mei concetateni mancau seminte pe plaja si ingropau cojile sub nisip….Morala?….fara vancante in Bulgaria!

  4. Mi-a venit in minte o intamplare care nu a fost traita de mine, ci mi-a fost povestita de cineva, dar mi se pare graitoare pentru situatiile cu care ne intalnim in excursii, mai ales in locuri foarte vanate de turisti.

    Amicul meu statea la (imensa) coada din fata intrarii in Vatican. Sirul indian se intindea, dupa bunul obicei, pe cateva zeci bune de metri inca de la primele ore ale diminetii. Insa, nu-i asa, pentru asa o ocazie unica te inarmezi cu rabdare, tutun la nevoie si voie buna, ca doar esti in vacanta.

    Si cum se bucura amicul de care va spun ca avanseaza coada si nu mai are decat vreo ora de facut mersul piticului, apare din neant un cuplu de americani rupti din filmele cu… americani. Stimabilii se introduc cu gratie fix intre autorul povestirii si persoana din fata acestuia, continuandu-si conversatia neintrerupti, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic iesit din comun. De altfel, poate pentru ei nici nu era ceva iesit din comun sa te infigi la mijlocul cozii.

    Amicul nostru respira adanc si deschide delicatul subiect in limba de circulatie internationala respectiva. “Stiti, nu e ok sa procedati asa. Lumea sta la coada de cateva ore. Trebuie sa va asezati la capatul sirului.” La care, americanii au inceput in cel mai tiganesc mod cu putinta (sic!) sa il trimita pe romanul nostru in… fata cozii. Un fel de “Da’ de ce nu repeti tu figura noastra si nu te duci sa te asezi mai in fata?” Ca de, asta o fi stilul american de stat la coada. La protestele amicului, cei doi au plusat, ca amicul sigur nu stie cine este sotia stimabilului, ce somitate academica este dansa si ce autoare de succes. Vorba ceea, pe Eminescu nu l-ai fi lasat sa se bage in fata ta?

    Inutil sa mai spun ca partile nu au ajuns la nicio solutie amiabila si au mers mai departe cu vacanta lor si cu o amintire in plus de povestit prietenilor. Americanii, despre romanul nesimtit care nu stia sa stea la coada si viceversa.

  5. O singura intamplare imi aduc aminte, si din pacate se refera la romani. Anul trecut am fost in Ungaria,si la intoarcere mai aveam vreo 30 km pana la granita,eram intr-un oras,si apare un TIR de Romania in spatele meu.Mergeam cu 50 km/h in oras (ca in Ungaria sunt controale peste tot nu ca la noi),si a inceput TIR-ul sa ma claxoneze sa merg mai repede….cand am iesit din oras am dat cu 90,iara vine TIR-ul si ma claxoneaza sa merg mai repede. Stiam ca in tara unii se comporta ca animalele,dar nu m-am gandit ca si in strainatate fac asa.

  6. O singura intamplare de acest gen,care m-a făcut sa nu mai calc in Orasul verona din Italia s-a intamplat acum doi ani cand am fost la unul din restaurantele japoneze să mancam orez,si sushi cu crab,care a fost faza cea mai jenantă? a trebuit să mâncăm cu “bețele” ceea ce niciodata nu mi-a plăcut,am incercat dar habar nu aveam cum să le tin intr-e degete,nu reuseam să iau mancarea cu asa ceva,aveam de gand să cer chelnerului o furculita,cand tocmai sosise un angajat tot al restaurantului să ne arate cum se folosesc acele bete,deodata se apropie de noi un om burtos cu chelie,ne intrebase de unde suntem, la auzul cuvantului Romania, acesta se scufundase intr-un râs,care deabia il mai stapanea,ne zise că trebuia sa ghiceasca de la inceput ca numai romanii sunt atat de neindemanatici cand vine vorba de mancat orez cu bete… :)))) ne-am simtit destul de prost ce-i drept,acesta ne sugerase să mergem de acum incolo in restaurantele unde se mananca cu furculia,si unde mancare nu are să ne cada inapoi in farfurie,cu multa amabilitate i-am multumit si ne-am ridicat de la amsa spunandu-i ca ne pare rau ca i-am facut o impresie proasta,oh cand ma gandesc cat de penibil ne-am simtit..acum a trecut,radem de ceea ce s-a intamplat. a fost ceva amuzant desi preferam să ramanem să mancam ceea ce ni se adusese chiar daca aceasta necesita o mică dificultate pentru noi,oh,nici nu se mai punea problema sa-i mai platim pretul intreg,i-am lasat ceva pe masa,si am plecat.

  7. Țin minte că eram în Koln la domuri iar la intrarea principala (piața din fața domnului ) erau fel de fel de vânzatori dar și oameni îmbrăcați în diferite personaje sau “oameni statuie” ce nu mișcau. Fratele meu a făcut o poză cu una din “statuile” de acolo și m-a chemat și pe mine să mă trag în poză cu omul-statuie. Toate bune și frumoase, am făcut poza și am dat să plecăm când respectivul domn-statuie se întoarce la noi și ne arde o înjurătură ca la mama în România pentru că nu i-am dat nici un ban (nu știam că poza costă) și am fost surprinși că tipul era român. Noi nu vorbisem deloc românește prin Koln dar am rămas marcați de întâmplare și ne-am îndepărtat repede de individ prefăcându-ne că nu-l înțelegem.

  8. E de neuitat…cand un “specimen” de pe la noi ragea mort de beat…

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close