Am primit de Crăciun (mulțumesc!) o carte autobiografică fascinantă, „Mihail Gorbaciov – Amintiri, Viața mea înainte și după perestroika”.
O poveste despre o jumătate de secol de istorie rusească, despre aberația comunismului (întreaga Uniune Sovietică ajunsese, spre sfârșitul anilor ’70, să fie condusă de un senil – Brejnev, incapabil să citească un document simplu), despre Gorbaciov care, în naivitatea lui cum că sistemul comunism se poate reforma, a făcut un bine imens întregii Europe de Est, grăbind și determinând căderea celei mai criminale orânduiri sociale.

Gorbaciov are multe povestiri savuroase, printre care și cea despre încercarea lui, ca lider al URSS, de stârpire a alcoolismului în 1985.
O informație interesantă: în 1917, când bolșevicii l-au detronat pe țar și au pornit revoluția, Rusia se afla în plină prohibiție.
Mă întreb dacă nu cumva și lipsa drastică a votcii i-a enervat pe mujicul și pe muncitorul rus (dincolo de foametea din timpul războiului, evident), determinându-i să „facă dreptate” și propulsându-i pe Lenin și Stalin la putere.
Paginile acestea, despre încercările repetate ale conducătorilor de a-l vindeca pe rus de patima alcoolului,  au un umor trist:

(Anul acesta, voi mai scrie din când în când, pe acest blog, despre cărțile care îmi trec prin mână.)

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close