Dacă dai o căutare pe Google/știri după cuvintele „Negrești Vaslui”, primele rezultate te fac fericit că nu a dat Dumnezeu să trăiești acolo.
Câteva știri optimiste despre acest orășel cu vreo 8000 de locuitori: „Rectificarea bugetară îi scoate din foame pe vasluieni”; „Hoți arestați” ; „Luna inaugurărilor la polul sărăciei”; „Spitalul de la Negrești rămâne închis”.
Se mai poate face ceva cu oamenii de acolo?
Ca să înțelegem și mai bine cum stau lucrurile, ia o pauză de trei minute și citește povestea asta absurdă, dar cât se poate de reală. Apoi te rog să te întorci.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Ai citit, da? Revin la întrebare: se mai poate face cu oamenii de acolo?
Am stat de vorbă cinci minute cu un locuitor din zona Negrești-Vaslui, ieri, la KFC Dorobanți. Afară ploua cu găleata.
Velu se numește, n-am înțeles dacă e în anul doi sau trei de liceu. Nu are de altfel nicio importanță acest lucru.
Locuiește în Vulturești, la nouă kilometri de Negrești.
Mai are cinci frați: doi sunt studenți, unul a terminat școala și stă pe lângă casă, ceilalți doi sunt la liceu.
Se uită spre telefonul meu și știe că înregistrez. Cuvintele ies greu, mai ales că doamnele de dinainte au vorbit atât de frumos…
Cu ce te-a ajutat pe tine organizația*?
Să-mi alung frica din mine.
?
Adică să am curajul să discut cu oamenii și cu mai multe persoane. Și m-a mai ajutat cu bursa ca să merg la liceu. Și cu rețeaua de tineri din Negrești, cu activități anti-violență. Fiecare a trebuit să participe într-un fel.
Și cum luptați voi împotriva violenței?
Prin mitinguri, informare, flashmob, la grădinițe.
De ce sunt oamenii de la tine violenți?
După ce vin de la muncă, de la câmp, oameni se duc la magazin, cumpără băutură și se întâmplă să vină acasă și să se lege de copii.
Și care a fost proiectul vostru anti-violență la grădinițe?
Ne-am gândit că dacă am lua-o din timp cu copiii, să înțeleagă și ei, pe măsura lor, că violența nu e bună, poate asta ar ajuta pe viitor. Am organizat niște scenete cu trei personaje și un povestitor: trei copii care se joacă și la un moment dat se iau la ceartă pentru un creion și se bat. Apoi se împacă și își cer iertare.
Apoi vine povestitorul și spune vedeți copii că nu e bine să ne certăm între noi.
În licee, am fost la diriginți și i-am rugat să le explice elevilor că violența nu e bună.
Am făcut și un flashmob împotriva violenței la Negrești.
Facultate?
Vreau să mă duc la Arte. La facultatea de artă fotografică. Vreau să devin fotograf.
Cu ce cameră lucrezi?
Nu am încă aparat. Am făcut fotografii cu aparatul școlii.
Avem o revistă, poate o știți pentru că a luat locul cinci pe țară la revistele școlare, ALS OB.
Aveți site al revistei?
Da, pe Facebook.
Și domnul profesor de logică Florin Onică mă învață pe mine și pe alți copii să facem fotografii, să prindem anumite cadre pentru revistă.
Momentan suntem juniori la fotografie, dar încet-încet om învăța.
Am mai făcut poze și cu aparatele personale a două colege, dar doar de două-trei ori.
Și profesorul care organizează această revistă a înființat o echipă de frisbee – știți frisbee– un joc mai puțin practicat în România. Și profesorul ne-a pus ca în timpul meciurilor să facem fotografii – în mișcare, diverse planuri, personaje…
A sosit autocarul să-i ducă pe copii înapoi la Negrești, după vizita în București, prima dată în viața lor când au văzut orașul în care trăiesc și trebăluiesc spre binele nației Băsescu, Ponta, Udrea, Șova, Tăriceanu și alții ca ei.
*Organizația: World Vision.
Merge în zonele cele mai sărace din România și caută copii dornici să învețe, dar care sunt în pericol să abandoneze școala din cauza situației financiare precare a familiei.
Viitorul acestor copii în lipsa unui ajutor: sclavi agricoli în gospodăria părinților sau pe la alții prin sat.
Velu este unul dintre adolescenții sprijiniți de World Vision, cu burse și consiliere. Ca și Marta, tot din Negrești, care vrea să se facă „psiholog, ca să ajut oamenii, sau profesor universitar de istorie”.
Rata reușiților la bacalaureat în rândul bursierilor World Vision este cu vreo 20% mai mare decât media națională (84% versus 67%). 69% dintre ei sunt admiși la facultate.
Fiecare bursier (250 de lei pe lună – pentru cazare, alimente, cărți, rechizite) este permanent monitorizat și consiliat de către asistenții sociali și participă la activități de educare și socializare.
Datorită World Vision, până acum 974 de tineri cu situație materială precară au fost salvați și au terminat liceul, prin programul „Vreau în clasa a noua”.
Ce poți face tu ca să ajuți alți tineri
Programul „Vreau în clasa a noua” este sprijinit de KFC și Pizza Hut.
Acum sunt înscriși/ajutați 154 de copii din România.
World Vision și-a propus ca în octombrie să strângă fondurile necesare pentru ca alți 70 de copii cu dificultăți materiale (din Dolj, Vâlcea, Ialomița, Iași) să fie sprijiniți să meargă la liceu.
Până pe 31 octombrie, în toate restaurantele KFC și Pizza Hut din țară găsești urnele „Vreau în clasa a noua”.
Ești rugat să donezi în aceste urne orice sumă poți, chiar și 1 leu, fără a fi obligat să cumperi ceva.
De asemenea, World Vision România caută voluntari pentru un program de mentorship: maturi cu experiență care să-i sfătuiască și să-i sprijine pe acești tineri, de la distanță, conform legii, prin intermediul oficialilor World Vision.
Doritorii pot lăsa un mesaj pe site-ul organizației.
N-am răspuns la întrebarea de la început.
Și guvernul trecut, și cel actual, și cel care va veni, toate au fost și vor fi putrede. Nu vor face nimic, deși vasluienii îi vor vota la prima oră cu amândouă mâinile.
O speranță poate veni de la aceste organizații.
Și de la tineri precum Velu care merge prin grădinițe să-i învețe pe copii că bătăile văzute acasă nu sunt deloc în ordine.
