Aveam doar cativa ani cand acest om electriza deja multimile.
In seara asta, am vazut cea mai frumoasa si sincera padure de brate ridicate in aer care comunica cu “batranelul” de aproape 62 de ani. Mii de brate care dansau in aer, multumindu-i pentru ceea ce scotea dintr-o chitara obisnuita.
La vreo doua-trei piese, mi-am adus aminte de telenovele. Carlos Santana nu are, evident, nicio vina pentru ca o muzica sincera la origine a ajuns fundal pentru povesti comerciale.
Poate, zic poate, ca cel mai bun CSR este muzica. Desigur, e nemaipomenit sa plantam copaci, sa adunam organizat PET-uri si sa donam computere si creioane copiilor amarati. Dar totusi, parca muzica e mai convingatoare…
Foarte rar mi se intampla sa vad atatea mii de oameni fericiti…
O poza imprumutata de aici:
Si poza serii, realizata in zona VIP 🙂
de aici
5 comentarii Adaugă comentariu
Si te-ai intalnit cu Milu ? 🙂
Frumoasa aducere din condei :). Am fost la concert si eu si am fost impresionat, nu atat de Santana (astia mari nu dau niciodata rateuri) cat de public. Muzica buna place la toata lumea se pare.
Razvan: nu, nu m-am intalnit cu Milu 🙂
Milu: la ce te referi?!
Eu sunt mai credul, asadar cred ca Satana nu are o chitara obisnuita. Evident, nu voi licita pentru cea pe care a cantat la Bucuresti, dar…
Victor, ma refer la mentionarea sponsorului Marturisesc ca daca as fi scris pe undeva despre concert nu m-as fi gandit la asta 🙂 Poate ca n-ar strica sa facem asta totusi, oamenii aia au cheltuit bani si pentru distractia noastra.