Victorie la Kehlbachwirt

Primii invadatori, mai timizi, sosesc pe seară, după ce ce au fost la schi și și-au făcut sauna.
Apoi, cu fiecare minut care trece, Kehlbachwirt pare să nu mai aibă niciun fel de  scăpare. Invadatorii vin cu zecile. Setoși și flămânzi. Mai ales setoși.

Armata locală pare slabă, dar eu zic că va învinge. Pare hotărâtă.

Invadatorii cuceresc tejgheaua barului și mai au puțin să o sară și să se servească singuri.

Beri, multe beri. Sute de beri. Râu.
Zâmbetul de buze, da? Invadatorii au bătut cale lungă, au muncit un an, au adrenalina injectată de pârtia neagră. Înjurați în gând, vă spun, zâmbetul pe buze!

Între halba numărul șapte și halba numărul opt, invadatorii trebuie să ciugulească ceva.
O bucățică de porc cu șoriciul crocant, o chiftea de cartof  – dacă barbarul s-a dedulcit la vegan. Merge strudelul dulce cu berea amară? Merge – zice burta de invadator. Gebackene Champinions  Mit Reis  & Brat Kartoffeln. Schweine Braten. Sauerkraut und Knodel, toate, cu vârf, pe farfurie.
Bucătăria.

Confruntările au durat de pe la șapte seara până spre două dimineața.
Armata locală a învins. V-am spus de la început.
Refacere.

Așa se întâmplă în fiecare seară, în sezonul de schi. La Kehlbachwirt.

(Tabăra de fotografie pentru bloggeri – TFB 3, organizată de Foto Union.)
PS: Armata de la Kehlbachwirt este formată din românce, slovene și o croată.
Le mulțumim.