
Presupun (greșesc?) că nu ar fi prea mulți care să dea un răspuns coerent.
Lipsa de timp pentru alcătuirea unei prezentări decente? Teama de a nu vorbi „în plus” despre compania în care lucrează? Incapacitatea de a ieși din jargonul corporate? Pofta perversă de show-off?
De ce majoritatea speakerilor la evenimente – cu destul de rare excepții – sunt plictisitori?
De ce atât de mulți vorbitori la evenimentele din București spun povești atât de fade despre proiectele și experiențele din firma lor?
Problema este (…) că oamenii din corporații, atunci când vin sa vorbeasca la un eveniment, (…) nu reușesc să spună una sau două idei principale și să lase audienței una, două sau trei concluzii.
Acești vorbitori agresează publicul cu detalii inutile, cu munți de informatie nestructurată. Toți cei din audiență au venit la conferință ca să afle lucruri noi, să cunoască oameni noi. Cu siguranță nu au venit ca să citească împreună cu vorbitorul informații din raportul anual de pe slide-urile proiectate pe ecranul de 4 metri.
Din blog postul „Boala corporatistă”. #decitit.