Bucurestiul, intre Glasgow si Viena

e aproape un basm ce mi s-a intamplat in noaptea asta! sa fie amagire diavoleasca ( salut Alex :)) sau semn ca tara asta mai are o sansa?

pe scurt: sfarsit de saptamana. merg la bere cu cativa amici ziaristi, specializati pe economic, o parte din trust, o alta parte de la concurenta. in fine, subiectul serii a fost liberalismul. savuros, presarat cu mici cancanuri din domeniul financiar care nu or sa fie niciodata publicate. plecam spre case si ma urc intr-un taxi de la firma cristaxi. La volan, un batranel. In masina, mirosea a curat. stau foarte prost cu simtul mirosului, dar de obicei ma trazneste prin astfel de vehicule ori o mireasma de odorizant ieftin de la benzinarie, ori imputiciunea insului de la volan.

minune: soferul pusese nu manele, ca de obicei, ci asculta opera (arii si coruri celebre, you know!). a fost o placere. masina era o skoda octavia, acelasi model de taxi care m-a dus  candva de la aeroportul din  Glasgow (unde ne uitase, pe mine si pe un sarb, o piarista englezoaica cu coama  blonda si dinti mari ca de iapa ) pana la Turnberry sa vedem ultimele modele de notebooks. singura deosebire: skoda scotiana avea volanul pe dreapta ( chiaun fiind de lunga calatorie de la Otopeni la Glasgow, am trait momente de spaima intensa avand tot timpul impresia ca soferul mergea pe contrasens 🙂 )

am mai ascultat muzica clasica doar intr-un taxi din Viena, al carui sofer avea o asemenea prestanta si ingana atat de preocupat notele in timp ce conducea ca la final nu stiai cum sa te strecori mai repede afara.

probabil ca las impresia ca aberez, insa mixul din taxi mi-a adus aminte de aceste doua calatorii, mi-a adus aminte de doua momente in care m-am simtit ok.

da, stiu, am scris tot in ultima vreme despre mici momente de viata si am ignorat comentariile despre tehnologie! dar azi am descoperit varianta autohtona a gizmodo, care pare sa-si faca bine treaba (succes!). asa ca-mi permit un respiro 🙂