Avem sperante!

M-am întors azi-noapte de la Cluj Timișoara , unde am ținut un workshop pe teme de comunicare digitala cu 15 studenți și masteranzi.

Dacă aș avea o companie, aș angaja 14 dintre ei fără să stau prea mult pe gânduri!
Atât sunt de buni profesional, de dezinvolți, de creativi și de conectați la noutățile meseriei.
Dacă vor rămâne în România și nu se vor lăsa măcinați de măruntaiele leneșe ale corporațiilor în care se vor angaja, se prea poate ca PR-ul autohton să iasă din epoca actuală, de prea multe ori primitivă, a comunicatelor cu „misiunea noastră este satisfacția clientului”.

• Mi-am adus aminte și de Felicia Simion, artista fotograf de 17 ani, nominalizată la Sony World Photography Awards 2012.

Intrați în galeria ei (îmi place mult secțiunea Photojournalism) și vedeti fotografiile pe care le face. Dacă la vârsta asta reușește așa ceva, e foarte posibil ca la maturitate să cucerească lumea cu imaginile ei.

• Și, în fine, citind Dilema Veche, am dat peste o proza a unui școlar în clasa a VII-a, Petru Roșu.
  Cu o oarece amprentă de Harry Potter, povestirea lui Petru nu este fantastica doar în privința genului literar, ci și a performanței scriiturii.

Naste România acestui moment, îngălată și descurajată așa cum a ajuns, o nouă generație performantă?