Ieri ar fi trebuit să mă întorc în București.
Dimineața însă, m-am răzgândit. Am zis că plec astăzi.
Astăzi, mi-am propus solemn să plec mâine. Mâine, nu sunt chiar foarte sigur că o voi face.
Este efectul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS 2013).
Dimineața, actorii și miile de spectatori își trag sufletul prin hoteluri și pensiuni.
De pe două după-amiaza, strada principală și piețele încep să se umple și se dă startul spectacolelor în aer liber. Nebunie și bucurie.
De pe la cinci, se deschid sălile de teatru. Nu ai întotdeauna bilete pentru toate reprezentațiile. Te așezi timid în rând cu alți români, cu japonezi, cu nemți și alte nații. „Pot intra cu badge-ul?” Da.
De multe ori, ești fericit dacă găsești un loc undeva pe scară, în vreun colț; nu ai cum să pierzi spumoasa petrecere de la „Nunta” lui Cehov în montare rusească, basmul coreean al trupei din Seul, performanța incredibilă a „Balerinei Mecanice” din Cehia, bucuria gospelului sau concertul de orgă cu piese vechi transilvane.
Nu toate spectacolele de la FITS 2013 sunt de urmărit. Mai sunt și rateuri, încercări eșuate, sancționate de sala care se golește pe jumătate până la final, ramânând să aplaude doar snobii care se minunează de orice.
Însă cele mai multe trupe sosite la Sibiu sunt excepționale.
Nu are rost să încerc să fac vreo cronică: spectacolele de FITS nu se vor mai juca vreodată în România. Prefer să las imaginile lui Sebastian Marcovici din galeria de mai jos să vă povestească.
Și da: ideea de a-ți programa încă de pe acum călătoria la FITS 2014 ar putea să fie una bună.
