Routerul meu Wi-Fi nu se plânge, dar muncește din greu.
În cea mai mare parte a timpului ține conectate la Internet două laptopuri, două smartphone-uri, un iPod Touch și uneori aplicațiile Smart ale televizorului.
Toate consumă o groază de bandă.

S-a întâmplat odată să dau și unui vecin nou mutat ceva „țeavă” până când și-a pus și el Internet.
Dacă mai vine vreun gadget la teste, router-ul meu îl primește și pe acesta fără mofturi.

Nu cu foarte mulți ani în urmă, când citeam în Wall Street Journal sau FT că există prin America indivizi care muncesc de acasă, de pe terasă sau din living, cu laptopul în brațe, via Internet, mi se părea ceva de domeniul SF.

Acum mi se întâmplă și mie:  lucrez de acasă de aproape cinci ani și am trei „mijloace de producție” fără de care nu aș putea să fac nimic: curentul electric, computerul și conexiunea la Internet.

Când am fost în primăvară în Germania, am asistat la o prezentare despre viitorul Internetului în care se pomenea și de broadband.
Am întrebat care este definiția broadband în Germania.  O viteză de la 256kbs mi s-a răspuns.
Nu, nu este o glumă. România a avut „norocul” lipsei de infrastructură telecom iar operatorii au putut  să o construiască de la zero, cu cele mai noi tehnologii.
Plus, entuziasmul cabliștilor care au întins „fire” pentru televiziune într-un ritm nebunesc la sfârșitul anilor ’90.
Iar dacă a existat cablu TV, Internetul a venit de la sine cam în fiecare casă.
Astfel că România – știți – a devenit unul dintre campionii mondiali la viteza Internetului.

Avem nevoie de viteză mare la Internet nu numai pentru lucrul la birou, ci și pentru divertisment: filme pe computer sau pe tabletă de la HBO GO sau SeeNow, de exemplu. (Apropo, HBO GO transmite online zilele acestea primul episod din Imperiul din Atlantic City, Sezonul 4).

Internetul ne ajută să câștigăm timp și să scutim nervi.
Un singur exemplu: putem să evităm ghișeele, cu cozile inerente. Plătim facturile online, ne administrăm contul prin Internet Banking, lucrăm remote când e nevoie, fără să mai mergem la birou.

Concursul
UPC a lansat recent, în 9 orașe, oferta Internet Fiber Power care aduce viteze la download de până la 200Mbps.

Împreună cu UPC vă propun să povestim împreună despre Internet:

Vă invit să scrieți, într-un comentariu la acest, post o scurtă poveste (pot fi 2-3 fraze) pe una dintre temele următoare la alegere:

  1. Cum te ajută Internetul să economisești timp. Ce servicii online folosești în lipsa cărora ai consuma inutil timp și energie?
  2. Cum era Internetul pe vremea când ai intrat pentru prima dată online (poate ai prins epoca dial-up și a Internet Cafe-urilor). Cât era factura, cât dura să descarci o melodie sau un clip video – în fine, o poveste personală de la începuturile Internetului în România.

Trimiteți povestirile  până pe 29 septembrie, la ora 12.00.
Pe autorii celor mai interesante povestiri îi voi invita, sâmbătă 5 octombrie, la un brunch amical în București, unde vom sta la povești și vom testa viteza în fel și chip viteza de 200 Mbps de la UPC.
Locul și ora le voi comunica personal câștigătorilor.
Gazdele vor fi, alături de mine, Dan și Radu.
Dacă vor fi câștigători din provincie care vor dori să vină, le vom deconta drumul.

Dacă aveți întrebări, mă găsiți aici.
Vă aștept, în mod sigur aveți ce să povestiți!

8 Comments

  1. 1. Cum te ajută Internetul să economisești timp. Ce servicii online folosești în lipsa cărora ai consuma inutil timp și energie?

    Internetul este un instrument excelent pentru informare. Caut pe internet foarte multe informatii, urmaresc video-uri si particip la cursuri online (ex. Coursera). Astfel castig foarte mult timp pe care l-as consuma cautand informatii in moduri offline.

    Dupa o vreme am inceput sa castig timp si la job multumita internetului. Dupa cativa ani de lucru in service auto in postura de consilier service am inceput un blog (http://www.iovi.ro/blog/) unde am scris despre detalii tehnice la masini. Astfel am castigat timpul in care explicam fiecarui client in parte sfaturi practice legate de masini.

    Si mai interesant de cateva luni internetul ma ajuta sa am mai mult timp deoarece pot gasi oameni care sa ma ajute cu sarcinile care imi ocupa timp si nu vreau sau nu stiu sa le fac. Cativa prieteni au creat site-ul https://doitfor.co/ prin care mi-am gasit tamplar, pe cineva sa imi faca o prajitura tiramisu sau chiar pe cineva sa administreze pagina de facebook a service-ului de mai sus.

    Internetul e un instrument si poate lucra foarte bine in folosul tau.

  2. Daca imi amintesc bine, cred ca prima oara am intrat online prin ’97. Nu eram la calculatorul meu, eu nici nu aveam pe vremmea acea. Eram la un prieten care avea abonament dial-up. Cum auzisem eu ca internetul asta e cea mai mare descoperire a secolului, l-am rugat sa ma lase si pe mine sa vad despre ce e vorba. Si m-a lasat…singur in fata monitorului cu un internet explorer deschis. Nu stiam ce trebuie sa fac, de unde s-o apuc. Mi-a deschis el pagina de yahoo si mi-a spus ca pot cauta tot ce-mi trece prin minte, doar in ca in mintea mea era pauza la acel moment. Pur si simplu nu stiam ce sa caut, nu intelegeam notiunea de a putea cauta orice, eram blocat.
    Ulterior prin ’99 mi-am luat si eu un PC (seocnd hand) iar prin 2000 mi-am luat si eu modem. Intram pe contul de vodafone (connex) si trebuia sa sun de la 9 seara, desi tariful redus inceapea cu ora 10 parca. Am descoperit ulterior si emailul, desigur gratuit caci in vremea studentiei era mai greu cu finantele.
    A fost o perioada foarte frumoasa.

  3. Eah, s-a dus perioada cand imi programam intreaga zi la sala de lectura ca sa pot prinde cele mai bune manuale de HTML si CSS. Sala de lectura era singura metoda prin care puteai avea acces la astfel de carti, nu ti le imprumuta nici o biblioteca acasa – erau prea “pretioase”. De cativa ani, am Lynda.com pentru tot ce vreau sa invat.

    Aceeasi perioada in care aruncam cabluri de UTP peste blocuri precum niste “cowboys” doar ca sa pot juca cu cineva in retea, Ra2.

    Hmm, ma simt nostalgic acum.

  4. Sint absolvent de filologie, dar am atins un Mac inca de la sfirsitul anului 1990 si un PC inca din 1994 – deci parea inevitabil sa ma intilnesc cu Internetul (da, pe vremea aceea era cu I mare!) in toamna lui 1995. Cu precizarea ca, la momentul respectiv, trebaluiam prin Praga (Radio Europa Libera, Universitatea Central Europeana) si Budapesta.
    M-am intors in tara intr-un octombrie 1996 cica ‘eliberat’ de Ion Iliescu, dar intr-un peisaj informational lunar de-a dreptul pentru un ziarist obisnuit sa-si culeaga si sa-si informatiile online. Deabia dupa vreo saptamina, intrebind in stinga si-n dreapta, am descoperit niste computere bransate la net (dar pe Unix) la Palatul Pionierilor – Mihai Batrineanu, parca? PC-NET ? Drama mare… nu pur si simplu mare, de fapt, ci majora. Existentiala.
    Dar nu asta voiam sa povestesc. Eram in 1996, inca la Praga, iar guvernul romanesc tocmai isi trasese domeniul gov.ro. Surfez ca jurnalistul. Constat ca gov.ro o sterge in offline vineri pe la 2-3 dupa amiaza, dar se reintoarce luni dimineata 🙂 WTF…?!
    Am dezvoltat la inside jokes pe tema asta, acolo, la Praga (RFE/RL – si NU numai in interiorul Romanian Service) de ne-am saturat 🙂 Cu atit mai mult cu cit, exact in perioada respectiva, mi-a trecut prin mina o stire de undeva din UK, lugubra, care imi sugera raspunsul la intrebarea ‘WTF?!”. Insa deabia in 1999, cind am ajuns sa supervizez un proiect la un departament din Camera Deputatilor [din Bucuresti], mi s-a confirmat motivul 🙂 E simplu, dar stupid – banuiti de ce?

  5. 1. Internetul e, dupa mine, a 8-a minune a lumii si ar trebui facute demersuri pentru recunoasterea sa oficiala.Se spune ca Twain a imaginat marea minune in 1904, dar nasterea oficiala a fost dupa anii 50, iar numele provine din anul 1974. Cum ma ajuta internetul astazi, la apogeu? Imi ofera informatia, pe care nu o mai caut fugind la chioscul de ziare sau asteptand buletinele de stiri. Cateva clickuri si esti informat! Internetul imi ofera posibilitatea de a-mi plati rapid si lejer obligatiile financiare, fara a mai sta la randuri interminabile, sa cumpar sau sa vand rapid ce am nevoie sau ce nu mai am nevoie. Folosesc internetul si pentru documentarea jurnalistica, care altfel ar insemna ore si ore de intrebari, de cautat adrese, de cautat acte, numere de telefon ale institutiilor. Serviciile folosite pentru atingerea scopurilor mai sus mentionate sunt dintre cele mai variate, pornind de la cele de internet pe mobil, pe laptop, internet fix.
    2. Am descoperit internetul in salile de jocuri, apoi la birou si imi amintesc de vitezele… diabolice de cateva zeci de kilo pe secunde care iti scoteau peri albi. Eram, totusi, in epoca discurilor floppy, asa ca era de inteles ce insemna sa transmiti pe net o poza de pe un disc de gen! Internet acasa mi-am permis mai tarziu, pentru ca aveai privilegiul sa astepti instalarea internetului cu lunile la furnizorul respectiv de semnal. Imi amintesc si acum cum am asteptat o ora sa vina un transport cu modemuri si apoi sa constat ca modemul era deja in sediul firmei, doar ca ametitii nu au verificat codul care era trecut pe contract! Va inchipuiti ce a fost la gura mea si le-am urat din toate cele, pornind de la dorinta ca internetul sa le mearga doar la pensie, ca yahoo sa le dea erori peste erori, sa li se parleasca modemurile si bitii sa nu mai lucreze in o si 1, sa gaseasca numai baieti deghizati in fete pe sentimente.ro și așa mai departe! Cat dura sa descarci o melodie in anii 90? Puteai bea o cafea sau sa fumezi o tigara, daca aveai astfel de pasiuni! Imi amintesc cu placere de noptile petrecute la internet-cafe, acolo unde duceai mita doua sticle de suc sau o pizza si stateai pana dimineata, cautand prostii pe net sau jucand ceva Fifa, C@C!

  6. Am scris si mai sus: ‘economisesc timp’ cu ajutorul net-ului since 1995 🙂 Dar in nicio aplicatie chestia asta nu functioneaza mai literal decit atunci cind e vorba de orice forma de instant messaging. Am folosit IRC inca din 1997 (m-am chinuit o vreme cu mIRC, apoi am descoperit vIRC, care avea o interfata mai prietenoasa pentru un non-IT-ist ca mine), ICQ cam tot de-atunci, Yahoo Messenger – doar cu Google Talk/Chat nu prea ma impac…
    Cum e cu ‘economisirea timpului’: *pe vremea aceea* circula zvolnul cum ca timpul petrecut intr-o conversatie online cu cineva echivaleaza aceeasi perioada in offline multiplicata cu 7 ! Nu mai tin minte fundamentele explicatiei si ale argumentarii (si nici nu o mai regasesc online undeva, poate nu caut eu cu cuvintele potrivite pe Google), dar functiona la marele fix in cazul conversatiilor cu o potentiala noua iubita intilnita online. Parea, deci, ok atunci cind te vedeai scriind in ferestruica aia: ‘hey, conversam pe-aici de 7 zile, ceea ce inseamna ca am petrecut impreuna 49 de zile – n-ar fi timpul sa ne vedem si offline?’ 🙂

  7. Auzi, daca tot vorbim de epoca dial up, am si io o intrebare. Sigur, as putea da un google, dar acum mi-a venit, citind ce zici matale :))

    De ce scoatea dial up-ul sunetul ala de robot stricat la stomac? :)) Adica avea un sens pe lumea asta sau era doar asa sa ne avertizeze ca ceva, ceva misca internetul, cam cu viteza melcului turbat? 😀

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close