Sper din tot sufletul ca subiectul acestui post să nu te privească. Să nu fii în acea situație.
Nici eu nu sunt.
Dar trebuie să știm.

shutterstock_104227202

Ca să înțelegem oarecum mai bine cum, deși ne aflăm la finalul lui 2013, noi am rămas încremeniți de fapt în 2007 (e o realitate, vei vedea la sfârșit), am făcut un experiment: i-am rugat pe cititorii acestui blog să își aducă aminte ce tehnologie de comunicații foloseau acum șase ani. Să se întoarcă în timp.
Câteva răspunsuri:

Silviu
2007 a fost anul în care mi s-a stricat primul meu PC. L-am primit cadou, era la a patra mână deja, avea Windows 98.
Vreo două săptămâni m-am chinuit să fac să meargă sunetul până am descoperit rotița din spate pentru volum.
Când am intrat prima dată în bios, l-am stricat de vreo două ori, dar multumită unui vecin a mai funcționat o vreme până am reușit să-l opresc de tot. În ziua aia, am plâns.

Ariel
În 2007 eram student și lucram part time la o companie de IT&C. Reușisem să-mi conving șeful să instalez un access point/WI-FI.
Colegii din facultate veneau pe la mine pe la birou să experimentăm transferuri de date între laptopuri complet independente.
Era o nebunie. Ca să copiezi prin rețea un film (CD/700MB) aveai nevoie de multă răbdare.

Cristian
În 2007 foloseam un Nokia E50. Era destul de greu să faci browsing pe acel ecran de 2.1 inci (zic eu acum). Când mergeam într-un loc nou căutam rețeaua wi-fi, însă după conectare nu prea puteam face mare lucru din cauza limitărilor software.

Cristina Dragomir
În 2007 nici nu auzisem de Facebook. Aveam doar id de mess pe care îl foloseam o dată pe lună când mergeam la net cafe să îmi caut materiale pentru facultate. Acum, vorba aia, dacă nu intri o zi pe Facebook, ești dat dispărut

Rivi
În 2007 aveam un desktop dotat cu procesor 1.6 Celeron, HDD de 40GB și placa video de 64 MB.
Funcționam cu una, maximum două pagini de Internet deschise în același timp, pentru că de la a treia cârâia teribil.
Site-urile flash, la modă atunci, îmi mâncau zilele. Gsp.ro se deschidea în câteva minute, de la reclame.

Georgiana
În 2007 (aveam 16 ani) foloseam un Nokia 3220. Eram încântată pentru că era primul meu telefon cu cameră, chit ca era vorba de o VGA de 640×480. Nu avea bluetooth, doar infrarosu, cu care ne chinuiam sa facem schimb de tonuri de apel descărcate de pe un site dubios de la ruși.

Tehnologia nu înseamnă însă numai telefoane, Internet, computere și routere

Exemple de mai sus sunt oarecum frivole. Putem trăi și fără telefon sau computer.

Tehnologia înseamnă însă și medicamentul de ultimă generație care poate dărui, miraculos, zile, săptămâni, luni și ani de viață atunci când toată lumea te privește cu strângere de inimă, ca pe un condamnat.

Am stat de vorbă zilele acestea cu reprezentanții unor asociații care reunesc o parte dintre românii disperați – bolnavi de cancer, hepatită C, diabet și alte maladii grave.
Oameni care știu că au zilele numărate în lipsa tratamentului.
Sunt sute de mii, milioane.

Am aflat astfel că în România timpurile medicinei s-au oprit în loc acum șase ani.

În 2013 suntem de fapt în 2007

Medicamentele pe care și le permit românii atinși de boli grave sunt „vechi” din 2007 pentru că ultimul an când a fost actualizată lista medicamentelor compensate a fost 2008.

De ce avem atât de multe campanii de strângere de fonduri

„Bolnavii de cancer din România sunt siliți să spere la tratamente care sunt compensate, dar nu se găsesc în farmacii, fie la medicamente noi, mult mai bune, care nu sunt pe lista de compensate și pentru care ar trebui să plătească mii de euro lunar” – spune Cezar Irimia, președintele Alianței Pacienților Cronici.

„Viața bolnavilor de hepatită ar putea fi prelungită și îmbunătățită datorită terapiilor noi, mai eficiente și cu mai puține efecte adverse.

Dar acestea sunt scumpe, neincluse pe lista de compensate și astfel interzise pacienților români” – explică Marilena Debu, președinta Asociației Pacienților cu Afecțiuni Hepatice.

Sunt mai mult de 1800 de zile de când guvernele care s-au succedat după 2007 nu au mai vrut să audă de includerea de medicamente noi pe lista de compensate.

Sunt 140 de medicamente în așteptare, dintre care 80 noi, moderne, verificate, esențiale pentru bolile cronice, care ar trebui să intre în farmacii, subvenționate de fapt de către noi toți, cei pe care fiscul ne aleargă să ne plătim taxele de sănătate.
Numai că banii pentru ele s-au blocat undeva în hățișurile birocratice, în jocul guvernanților de-a făcutul banilor praf, aiurea.

Dintre aceste 140 de medicamente noi, Bulgaria compensează deja jumătate, iar Ungaria peste 60%.

Alt exemplu, din vecinatate: din momentul în care în agenția europeană în domeniu aprobă un nou medicament, guvernul austriac îl introduce pe lista de compensate în medie în 88 de zile.

Mai are rost să spunem că și în acest caz România se află pe ultimul loc în Europa?
Ar fi încă un truism.

Pedeapsa cu moartea este abolită în România de 20 de ani. Pentru oamenii sănătoși.
Cei bolnavi sunt condamnați în continuare. În tăcere și fără prea multe explicații în conferințele de presă.

Dar despre asta vom mai vorbi.

(Foto: Walking towards the light by Shutterstock.com)

8 Comments

  1. Daca vom comite infractiunea de a ne imbolnavi vom fi cu toii condamnat la moarte. Fara proces, fara avocati si fara nici o sansa.

    De ce e asa la noi?

    Pentru ca guvernantii au mii de euro cu care se pot trata la nevoie si nu le trebuie medicamente compensate. Si pentru ca romanii sunt niste dobitoci care statu cu degetul in gura si asteptati sa fiti executati ca niste vaci la abator.

    Sper ca atunci cand o sa moara in chinuri de boli care se vindeca in Bulgaria, sa stie ca patesc asta pentru ca n-au fost capabili sa iasa in strada si sa-si ceara dreptul la viata.

  2. sincer, la noi in tara daca afli ca ai cancer si nu ai banii tai proprii la saltea pentru tratamente si operatii si toate cele….sa iti fie clar din ziua in care ti s-a pus diagniosticul ca vei muri…e doar o chestiune de timp. Poate doar sa se fi gresit diagnosticul sau sa faca Dumnezeu o minune

  3. Victor, mi-a plăcut la nebunie modul în care ai împachetat tot.

    Despre subiect, însă, nu am ce să zic. Sunt întristat.

  4. Da, cat a avansat tehnologia dar ce tine medicina, medicamentele in sine au ramas in epoca de piatra….unii cred ca tehnica e mai importanta decat o viata de om. Foarte trista situatie in Romania.

  5. Romania o sa ramana mult timp la acest nivel si nu numai in cea ce priveste medicina.

  6. Dar ce numai despre medicamente este vorba, aproape totul e mai rau decat inainte,(in <> fie spus raportarea asta e cea mai suparatoare, deoarece firesc te astepti ca ziua de maine sa aduca un progres si sa nu privesti in urma cu nostalgia unor vremuri, pe care atunci le socoteai rele) uitati-va ce se intampla cu peisajul din jurul nostru,locurile verzi devin sterile,apa buna si limpede s-a transformat in otrava, toate indicatiile si recomandarile date de asa numitii ,,experti,, sunt anume facute ca sa ne ingropam si mai mult, nu am mai vazut ceva frumos construit, cu gust si in ambianta cu amplasamentul,ignoranta se asterne comod si sigur peste toate domeniile, fie ca sunt strategice ,cum este de pilda sanatatea, fie ca sunt aparent insignifiante. Da, e greu sa scrii despre propria condamnare …

  7. Caz strigator la cer. Dupa ce a contribuit o viata la sistemul national de asigurari de sanatate, Mioara Dumitrescu din Turnu Magurele, judetul Teleorman, nu a putut sa beneficieze de un tratament oncologic adecvat din partea Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS) intrucat niste functionari de stat au refuzat sa-i acorde la timp si intocmai ajutorul medical solicitat. Depistata in 2011 cu o tumoara canceroasa cerebrala (tumoara de glanda pineala si mezencefal – Gliom) Mioara Dumitrescu a fost nevoita sa se opereze pe banii sai la o clinica din Turcia, dupa ce unitatile medicale la care a fost internata, precum si CNAS au refuzat sa-i plateasca macar deplasarea in Turcia pentru tratament. Medicii din Turcia i-au prescris in tratament postoperator cu un medicament – AVASTIN (3 flacoane costa in jur de 5700 lei), pe care de la un moment dat Mioara Dumitrescu nu si l-a mai putut permite, intrucat familia sa a cheltuit toate economiile pentru operatia sa, inclusiv banii pentru care s-a imprumutat la diferite banci.

    Intoarsa in spitalele din Romania, medicii de aici i-au refuzat in mai multe randuri tratamentul cu Avastin, Casa de Asigurari de Sanatate Teleorman si CNAS raspunzandu-i ca medicamentul nu se regaseste in nomenclatorul de medicamente pentru tumori celebrale, desi la inceputul anului 2012 aceste institutii au format un dosar medical care atesta ca administrarea acestui medicament i-a ameliorat vizibil starea de sanatate si ca acest tratament trebuie continuat.

    Disperata ca nu mai are resurse financiare sa achizitoneze Avastin, iar CNAS i-a refuzat sistematic administrarea acestuia in baza asigurarii de sanatate la care a contribuit o viata, Mioara Dumitrescu s-a adresat instantei de judecata pentru obligarea CNAS la administrarea medicamentului, in virtutea dreptului la viata garantat prin Constitutie si a drepturilor asiguratului medical de a beneficia de un tratament corespunzator.

    Curtea de Apel Bucuresti a dispus obligarea CNAS la administrarea medicamentului

    Judecatoarea Carmen Valeria Cosma de la Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a de Contencios administrativ, a dispus prin sentinta civila nr. 847 din 27.02.2012 (Dosar nr. 1128/2/2013): „Admite in parte cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamanta Dumitrescu Marioara Mioara, in contradictoriu cu paratele Casa Judeteana de Sanatate Teleorman si Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. Obliga paratele sa acorde reclamantei medicamentul AVASTIN pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr. 729/2/2013. Executorie. Executarea se va face fara somatie si fara trecerea unui termen. Cu recurs”.

    Vital pentru viata sa, intrucat acest tratament nu putea fi intrerupt sub nicio forma, Mioara Dumitrescu a notificat CNAS, solicitand sa i se asigure continuarea tratamentului, prin Notificarea inregistrata la aceasta institutie sub nr. 3644 din 12.03.2013. Solicitari similare a facut si catre Spitalul Municipal Turnu Magurele, care i-a raspuns ca nu ii poate asigura tratamentul cu Avastin „deoarece pana la aceasta data CNAS nu a repartizat unitatii noastre acest medicament”.

    Strigatele de disperare ale pacientei au continuat prin numeroase adrese catre autoritati, catre spitale si CNAS.

    CNAS a tinut-o sus si tare cu birocratia, explicand intr-o adresa ca executarea unei hotarari judecatoresti ar presupune parcurgerea unor etape administrative. Desi in luna martie 2013 o comisie de experti a aprobat administrarea medicamentului Avastin, pacienta l-a primit in cantitati insuficiente, cu intermitente. In ultimile sale zile de viata, Mioara Dumitrescu a solicitat sa fie eutanasiata din cauza durerilor pe care le indura. Boala i-a fost agravata mai ales de felul umilitor in care a fost tratata de institutiile medicale, pentru care a contribuit o viata de munca la asigurarile de sanatate. La data de 13 iunie 2013, Mioara Dumitrescu a decedat.

    Familia defunctei cere obligarea functionarilor de stat la daune morale si materiale

    Urmare a celor intamplate, familia defunctei a intentat proces CNAS pentru obligarea institutiei la daune morale si materiale, fiind asistati de avocatul Ciprian Voinea (foto). In paralel au fost formulate si plangeri penale impotriva functionarilor care au refuzat ajutorul medical. Iata cum descrie sotul supravietuitor, in actiunea civila, drama suferita de sotia sa:

    „Subsemnatul Voinea Ciprian Costel, aparator al mostenitorilor reclamanti Dumitrescu George si Dumitrescu Alexandru in dosarul nr.729/2/2013 al Curtii de Apel Bucuresti cu termen la 18 septembrie 2013, pentru a sustine cererea de daune morale, depunem un set de acte din continutul carora, consideram ca facem dovada pretentiilor noastre, dovedind comportamentul cinic si iresponsabil al paratelor care au supus defuncta si familia unor tratamente degradante, umilitoare, inumane:

    1.sentinta civila nr.847 din 27 februarie 2013 a Curtii de Apel Bucuresti din care rezulta ca incepand cu data pronuntarii hotararii, casele parate erau obligate sa acorde reclamantei medicamentul Avastin

    2.cererea adresata Casei Nationale cu recomandata nr.00004298 seria CNPRL din 7 martie 2013 si dovada transmiterii acesteia

    3.cererea adresata aceleiasi unitati la 8 martie 2013, cu confirmarea de primire

    4.cererea inregistrata sub nr.3644 din 12 martie 2013 la registratura generala a CNAS prin care am solicitat medicamentul pentru data de 15 martie 2013, pentru asigurarea continuitatii, depunand certificatul de grefa si recomandarea medicala

    5.adresa nr.1475 din 15 martie 2013 a Spitalului Municipal Turnu Magurele din care rezulta ca la data respectiva nu a putut fi onorata programarea in compartimentul de oncologie deoarece CNAS nu a repartizat medicamentul

    6.cererea adresata la 16 martie 2013 prin serviciul de posta electronica presedintelui Romaniei si raspunsul primit – cererea fiind directionata la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate

    7.cererea adresata managerului Spitalului Turnu Magurele prin care defuncta solicita asigurarea conditiilor de administrare a tratamentului pentru 26 aprilie si 17 mai 2013

    8.adresa de inaintare a cererii mentionate mai sus – transmise prin posta – deoarece s-a refuzat primirea la registratura

    9.adresa nr.1911 din 10 aprilie 2013 a Spitalului Turnu Magurele prin care se comunica doar ca cererea a fost inregistrata sub nr.1888 din 9 aprilie 2013

    10.adresa nr.3576 din 3 iunie 2013 a Spitalului Municipal Turnu Magurele din care rezulta ca la 26 aprilie si 17 mai 2013 la nivelul acelei unitati spitalicesti nu a putut fi efectuat tratamentul, asta in conditiile in care chiar Comisia de Experti concluziona ca tratamentul poate fi administrat numai in cadrul unei sectii oncologice, sub supravegherea medicului curant oncolog iar reclamanta era incadrata in gradul I de handicap si netransportabila – in acest sens:

    a.referatul medicului curant care la 5 februarie 2013 mentiona ca bolnava este netransportabila

    b.comunicatul de presa al CNAS din 12 iunie 2013

    11.cererea transmisa prin posta electronica in dimineata zilei de 7 iunie 2013 Casei Nationale prin care solicitam asigurarea medicamentului si raspunsul acesteia

    12.cererea de eutanasiere transmisa in spatiul virtual, catre presa si autoritati la cererea defunctei – urmare faptului ca la 7 iunie 2013 nu i s-a acordat medicamentul si avea dureri insuportabile

    13.adeverinta eliberata de Liceul Teoretic Marin Preda din Turnu Magurele din care rezulta ca mostenitorul Dumitrescu Alexadru este inscris si participa la examenul de bacalaureat, sesiunea iunie – iulie in perioada 10 iunie – 12 iulie 2013

    14.incheierea din 12 iunie 2013 emisa de Biroul Executorului Judecatoresc Paun Catalin Stefan

    Consideram ca in toata perioada ce a urmat introducerii cererilor de chemare in judecata si in special de la obtinerea vremelnica a acordarii medicamentului Avastin, Casele parate au incercat de fapt sa grabeasca sfarsitul defunctei, nicidecum sa o ajute, iar familia – in loc sa se ocupe de bolnava – a trebuit sa faca permanent demersuri pentru a obtine un bun la care avea dreptul dar s-a aflat continuu la bunul plac al unor persoane, salariati ai paratelor, care au obstructionat prin orice mijloace acordarea si administrarea medicamentului.

    Batjocora, indiferenta si cinismul Caselor parate a atins cote inimaginabile incepand cu 2 iunie 2013, cand mostenitorii – si chiar aparatorul angajat in proces – au facute repetate cereri catre Casa Judeteana Teleorman pentru asigurarea medicamentului pentru data de 7 iunie 2013. In dimineata aceleiasi zile, mostenitorul Dumitrescu George transmitea Casei Nationale un apel disperat cu titlul „urgent Avastin” prin posta electronica, raspunsul acesteia fiind sa se adreseze Casei Judetene, unde nu gasise toata saptamana intelegere.

    La 10 iunie 2013, la orele 10,22, la cererea defunctei, care avea dureri groaznice, a fost transmisa Ministerul Sanatatii – serviciului de relatii publice, secretarului de stat din cadrul ministerului, unui parlamentar si presei un apel prin care aceasta cerea sa-i fie aprobata cererea de eutanasiere, pentru ca nu-i era asigurat medicamentul de care avea nevoie si care era indreptatita sa-l primeasca, iar ministerul intr-un cinism fara margini a precizat ca „ ati primit un raspuns oficial din partea Ministerului Sanatatii, avizat de domnul secretar de stat Adrian Pana, la o petitie anterioara adresata institutiei noastre, pe acelasi subiect”.

    Este evident ca „domnul secretar de stat” nu a facut vreun efort sa citeasca continutul cererii, fiind ocupat cu orice altceva decat cu sanatatea semenilor.

    Nici macar la 10 iunie 2013, cand a fost lansata in spatiul virtual cererea de eutanasiere, dupa ce a fost sesizat Ministerul Sanatatii si alte oficialitati nu a fost gasita vreo solutie, ci doar dupa ce a inceput o sustinuta campanie mediatica asupra cazului s-a gasit mijlocul acordarii medicamentului la 10 iunie 2013, seara tarziu.

    In aceeasi zi, era transmisa – prin posta – o cerere de executare silita a hotararii Curtii de Apel Bucuresti catre singurul birou care a acceptat sa o primeasca si sa faca acest serviciu pro-bono, cerere care a fost inregistrata la 11 iunie 2013 la BEJ Paun Catalin Stefan care a dispus inregistrarea acesteia.

    Intr-un cinism fara margini, la 12 iunie 2013, cand defuncta intrase aproape in agonie, Casa Nationala transmitea prin Agentia Romana de Presa un comunicat – depus la dosar – al Comisiei de Experti care concluziona: „1.pacienta nu a prezentat toxicitati notabile datorate tratamentului cu Avastin 2.din punct de vedere imagistic, s-a constat ca boala este stationara si 3.comisia aproba continuarea tratamentului cu Avastin”

    Toate acestea s-au intamplat sub privirile neputincioase ale mostenitorului Dumitrescu Alexandru care se pregatea si incepea examenul de bacalaureat, trebuind sa asiste la nelinistile, agonia, decesul si inmormantarea mamei sale in cea mai dificila perioada a vietii unui adolescent.”

  8. Nu Romania ca si tara este vinovata,ci oamenii care o conduc.Imi pare rau ca astfel de oameni,fara suflet pt.semenii lor ajung in astfel de functii unde iau decizii de viata si de moarte fata de oameni cu zile….

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close