Te invit să ne întoarcem în timp.
Să scriem împreună o foarte scurtă istorie a tehnologiei pe care o foloseam acum șase ani.
În 2007, aveam în buzunar un telefon mobil Sony Ericsson W810 (foto).
Cu un ecran de 1,9 inci (la o rezoluție jenantă astăzi, de 176 x 220 px), telefonul se conecta teoretic la EDGE, tehnologia de date mobile în vogă atunci, pentru că 3G nu se lansase de mult timp.
Spun teoretic, deoarece nu îl foloseam decât pentru voce și SMS-uri.
Abonamentele de date mi se păreau scumpe, acasă nu aveam Wi-Fi, la redacție mă conectam prin cablu, pentru că Internetul mergea mai bine așa.
Acum, după șase ani, în 2013, mă enervează teribil (absolut stupid, e adevărat!) dacă nu am semnal 3G inclusiv în vârf de munte.
Telefonul se conectează automat la Wi-Fi în vreo trei locuri pe care le frecventez mai des.
Dincolo de comportamentul nițel cam deviant de a-mi verifica smartphone-ul din zece în zece minute, tehnologia mobilă mă ajută totuși: datorită smartphone-ului care ține, de multe ori, loc de computer, biroul meu este oriunde și multe treburi le rezolv rapid, în timp ce mă aflu pe drum.
Așa cum îți spuneam, te invit să ne întoarcem în timp și să alcătuim împreună din povestiri o istorie a tehnologiei de acum șase ani.
Ce trebuie să faci:
- Alege un device pe care îl foloseai intens în 2007. Poate să fie un telefon mobil, un desktop, un laptop, un televizor. În fine, poți alege orice echipament electronic dotat cu cip
- Fă un efort de memorie și adu-ți aminte care erau limitările în utilizarea respectivului device din 2007
- Fa o comparație de performanțe între echipamentul folosit în 2007 și echivalentul lui modern de acum, din 2013
- Scrie un comentariu la acest post despre „2007 față de 2013” în care să incluzi comparația între cele două device-uri. Cum ar fi dacă ai folosi astăzi device-ul din 2007? Ai avea frustrări?
- Postează comentariul însoțit de un link către o fotografie cu device-ul din 2007.
Dacă ai mai păstrat respectivul echipament, fă-i o fotografie pe care o urci apoi pe un site public.
Dacă nu-l mai ai caută o poză pe net.
Comentariile vor fi moderate, asa că nu te neliniști dacă al tău nu e afișat imediat.
Voi selecta câteva dintre cele mai reușite comentarii dintre care voi trage apoi la sorți câștigătorul.
Premiu: câștigătorului îi voi transfera în cont echivalentul în lei a 100 de euro. Tocmai la timp pentru Black Friday! 🙂
Termen limită: duminică 10 noiembrie ora 20.00.
Spor la scris! Mulțumesc!
21 comentarii Adaugă comentariu
Salut Victor. Interesanta tema propusa de tine, mi-a luat ceva timp sa-mi amintesc cu ce ma delectam in 2007.
Ca telefon foloseam un Nokia E50. Bun telefon. Bateria nu-mi dadea nici o emotie, nici dupa 3 zile de functionare. Il foloseam pentru apeluri vocale si foarte putin browsing (nu am fost niciodata un impatimit al SMS-urilor). Era destul de greu sa faci browsing pe acel ecran de 2.1′ (zic eu acum), insa eram totusi avantajat de existenta acelui joystick. Cand mergeam intr-o locatie noua cautam reteaua wi-fi, insa dupa conectare nu prea puteam face mare lucru din cauza limitarilor software. In plus, instalarea aplicatiilor free pe Symbian era mereu o provocare.
Acum, momentan folosesc un Note 2 si am in sertar un Note 3 pregatit sa intre in actiune. E imensa diferenta, pornind de la specificatiile hardware, pana la software.
Ca si pe tine, ma mananca frecvent varful degetelor si simt nevoia sa butonez telefonu. Astazi, folosesc Note 2 pentru apeluri vocale, browsing, email, gaming, instant messaging, business, GPS. Android iti ofera o gama mare de optiuni si aplicatii ce iti pot face viata mai usoara.
Am refolosit E50 pentru 2-3 zile acum un an cand mi se stricase S3-ul din dotare la acel moment. Destul de ciudata experienta: scoateam telefonul din buzunar sa-l butonez, ma uitam la el si il bagam la loc, inghitind in sec. 🙂
Tehnologia evolueaza, este clar. Si noi odata cu ea. Ne este greu sa revenim la un stadiu tehnologic anterior, insa nu imposibil.
Pentru ca am castigat si concursul anterior (invitatie la brunch UPC), nu as dori sa particip si la acest concurs din respect pentru ceilalti comentatori al acestui articol.
Am scris pentru ca mi-a generat o reala placere provocarea ta de a-mi aminti cu ce ma „delectam” in 2007
Multumesc, Cristi.
Da, bateria telefoanelor de acum 6 ani dura mult mai mult intre doua incarcari pentru ca si solicitarile erau mai reduse.
Astazi, principala frustrare adusa de smartphone-urile de ultima generatie este creata de baterie: rar se intampla sa „tina” de dimineata pana seara 🙂
În 2007 eram în liceu, clasa a 9-a, și primisem de la părinți un Sony Ericsson V630 pentru că-mi prelungiseră un abonament de telefonie pe 2 ani.
Pe vremea aia V630 era o bijuterie. Ecran color, teoretic puteam să accesez internetul, jocuri mișto și mai ales cameră de fotografiat cu EFECTE! (un fel de Instagram super-old-school).
Povestea-i amuzantă în sensul în care în aprilie 2007 am fost exmatriculat din liceu pentru că postam pe blogul personal articole despre cum este viața în liceu – și anume: cum dorm colegii mei în ore, cum se enervează nu-știu-ce-profesor pe noi, cum am făcut o „repetiție” în caz de incendiu și am ratat ora de matematică … și multe altele.
Toate aceste postări inocente erau, slavă Ericssonului, ilustrate de o fotografie.
Când am fost exmatriculat niște jurnaliști mi-au căutat blogul și au găsit zeci de articole și zeci de poze din liceu.
Aveam la liceu un grilaj care, dintr-un unghi potrivit, dacă te puneai după el, parcă erai la închisoare. Am rugat două colege să stea după acel grilaj, cu o cană în mână fiecare, și să facă o față tristă.
Poza, la 2-3 luni după publicarea pe blog, a făcut înconjurul presei. Și da, era o poză făcută cu Sony Ericsson V630… 2 Megapixeli.
Poza era, cum să-ți zic… printată în ziar!
Netul de pe telefon nu l-am folosit niciodată. Aveam 10 MB inclusi în abonamnet și eu credeam că se termină foarte repede. Plus că oricum se mișca încet. Când l-am primit l-am testat și nu mi-a plăcut ce face pe internet.
Dar făceam cu el poze și filmulețe multe, le scoteam acasă pe laptop și le publicam pe blog, cu scriitura aferentă.
Eram un fel de mini-jurnalist datorită telefonului meu mobil care, culmea, n-a fost NICIODATĂ confiscat de profesori, deși la noi în liceu era o modă ca profesorii să confiște telefoanele dacă sunau în ore.
Azi am un iPhone 4S. Și probabil că l-aș fi folosit mai intens decât mi-am folosit pe vremuri V630-ul. E clar că iPhone-ul m-ar fi distras mai tare de la ore. Are jocuri incomprabil de faine. Și aplicații care, cu siguranță, mi-ar fi generat de 2-3 ori mai mult material (și mai interesant, poate?) pentru blog.
Azi când mai am la iPhone 20 % baterie încep să intru în panică. Încep să calculez cât mai am de stat în oraș.
Am început chiar să car cu mine o baterie de rezervă și cablul. Doar ca să fiu sigur.
De pe iPhone îmi fac 90% din treburi. Citesc și scriu mailuri. Fac 100% din pozele puse pe blog/Facebook, mă joc, fac calcule, îmi fac todolistul, îmi programez întâlnirile …
… nu pot să-mi închipui cum ar fi să revin acum la V630. Ar fi oribil. Probabil că nici SMS-uri n-aș mai scrie cu el pentru că a scrie SMS-uri cu o tastatură normală este de 100 de ori mai greu decât cu o tastatură QWERTY (cu care m-am obișnuit). 🙂
2007 vs 2013 – mi se pare că dpdv tehnologic s-a evoluat E-N-O-R-M.
PS: Micuțul meu telefon s-a defectat undeva în 2009, când făceam poze pe plajă unor burtoși ca să-i pun pe blog și mi-a intrat nisip în acel spațiu în care pui încărcătorul. De atunci nu mai stiu nimic de el. L-am dat. Deși, erou fiind, merita să fie păstrat. …
Nu am o poză cu el dar… așa arăta: http://cdn2.gsmarena.com/vv/pics/sonyericsson/sonyericsson-v630-00.jpg
Salut.
2007 mi se pare anul revolutionar in ceea ce priveste telefonia mobila; si da – ma refer la iPhone.
In 2007 aveam un… iPhone; in 2013 am tot un iPhone 🙂
Terminasem anul III de facultate si pe perioada verii am mers in US prin Work and Travel, mi-am facut curaj exact cand sa ma intorc inapoi in RO si mi-am cumparat iPhone-ul de prima generatie (chiar primul – cel de 4Gb, care ulterior a fost retras iar celor care cumparasera deja modelul le-a fost dat un voucher de $100 valabil in iTunes Store). M-am chinuit mult pe forumuri cu unlock/jailbreak dar a meritat.
Ei, pana sa imi iau iPhone-ul, avem un Nokia 6280 – un tel. destul de ok de altfel.
In comparatie cu 2007, modelul actual de iPhone este mult mult superior si il folosesc pentru mult mai multe task-uri decat o faceam in 2007.
Telefonul Nokia il foloseam doar pentru sms/apeluri/poze si pana sa am iPhone-ul nu credeam ca vreau mai mult de la un telefon.
Nokia 6280
http://farm6.staticflickr.com/5523/10669258133_560e4b43d6_o.jpg
iPhone de prima generatie:
http://farm4.staticflickr.com/3742/10669258233_f86a0f6a9f_o.jpg
In 2007 foloseam un Sony Ericsson K810i (l-am primit in toamna daca imi amintesc bine, el fiind lansat la finalul lui 2006/inceputul lui 2007, nu-s sigur). Pe atunci eu imi doream ceva Nokia care era in voga, dar nu am gasit. Asta era apropiat ca pret si dupa cum ziceau unii „cel putin la fel de bun”. Imi amintesc reclamele cu oameni care faceau poze instant la calitate superioara, dar pe mine putin ma interesau cei 3.2 MP (Galaxy Ace-ul pe care il folosesc acum are 5 MP) sau rapiditatea cu care se deschidea camera. Atunci (ca si acum de altfel) una din principalele sarcini ale telefonului era sa inlocuiasca un MP3 player. Si SE-ul se descurca de minune la asta. Avea o aplicatie (desi pe atunci nu se folosea termenul) dedicata pentru asta, un playlist era usor de organizat si iti permitea sa faci mai multe playlist-uri (aplicatia nativa de pe Ace mi se pare mai proasta la capitolul organizare playlist), avea butoane speciale pentru derulat prin melodii chiar si cand telefonul era blocat (Ace a venit cu Android 2.3, versiune la care e nevoie de o aplicatie in plus pentru a putea face asta). Avea multi-tasking si eram intre putinii pusti din scoala care putea sa stea pe mess, sa se joace si sa asculte muzica in acelasi timp. In mod uimitor jocurile nu sacadau – poate doar Asphalt (3? 4? sa-i zicem x, ca la mate), dar daca inchideam mess-ul totul era bine. Durata de viata a bateriei era mai mult decat decenta la inceput (2-3-4 zile de muzica + jocuri + net). Aveam 3G. Mergea foarte bine. Aveam Opera Mini pe el si stiu ca imi placea foarte mult interfata. L-am folosit pana mi-am luat Ace-ul care era un smartphone ieftin si decent atunci cand l-am luat).
Era destul de customizabil in ceea ce priveste meniul (stiu ca aveam comenzi-rapide pentru MP3 player, mesaje, Opera + deschiderea imediata a camerei prin glisarea capacului din spate). Inca mai am SE-ul pe acasa, dar bateria lui tine mai putin decat cea de la Ace.
poza de pe net pentru ca nu-s acasa http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/3/3c/Sony_Ericsson_K810i_front.jpg/353px-Sony_Ericsson_K810i_front.jpg
In 2007, e anul in care mi-sa stricat primul meu PC. L-am primit cadou de la o prietena de familie, era la a 4 mana deja, avea Windows 98 si multe jocuri pt o vechitura. Prima problema la el a fost mouse-ul care era cu bila si era defect dar l-am schimbat tot pe unul cu bila ca era la moda 🙂 Si acum tin minte cum vreo 2 saptamani m-am chinuit sa fac sa mearga sunetul era simplu(avea o rotita in spate pt volum). Alta problema era „space”-ul ce facea un zgomot urat de tot mai ales la jocuri 😀 Apoi dupa prea multe utilizari am inceput sa ma plictisesc de jocuri iar de net nici nu mai vorbesc, asa am inceput sa intru prin fisiere si sa decopar si alte parti ale lui cam asta intelegeam eu pe atunci => %Hls5m$v#,55(o)”:4 cand am intrat prima data in bios :D, l-am stricat de vreo doua ori dar multumita unui vecin a mai functionat pana am reusit sa-l opresc de tot 🙁 in ziua ai am plans. Au incercat multi sa-l repare dar fara folos. Fara net la mine in sat era cam greu si este si acum, am reusit sa fac rost de Windows xp dar hardware-ul nu facea fata desi am fost „deconectat” dorinta mea de al repara a crescut de la o scanteie la o flacara care arde si azi in interiorul meu. Din pacate nu am reusit dar am mers mai departe si asa am ajuns eu cel din 2013 pasionat de tehnologie, gadget-uri si fotografie, recunosc ascensiunea a fost grea, mama mi-a cumparat un PC la mana a doua desi la inceput am fost multumit de el mai tarziu am „gustat” din internet si a avut un gust amar mai ales ca nu puteam vedea filme HD si face multitasking sau mai stiu eu ce.. Atunci acea scanteie a reaparut am strans putin cate putin si in momentul de fata am un triple core de care ma folosesc si sunt multumit (placa video pt gaming vine si ea curand) dar cel mai interesant lucru este ca am reciclat de la primul meu PC: boxele (calitate germana) si de la al doilea un modest monitor LCD(15′), tastatura si mouse-ul care este optic 😀 si sunt mandru ca inca mai functioneaza. Sa folosesc vechiul meu PC nu cred ca as mai avea rabdare (ne obliga la scoala deja) iar de performante nu mai spun, mie imi place sa compar unele smartphone-uri entry level cu PC-urile de atunci bineinteles fara Android sau alte sisteme de operare. Eu ma intreb ce am fi facut daca am fi avut tehnologia de azi, atunci… Poze nu am dar era un CRT destul de grosolan iar pe aceasta cale, Victor tin sa iti multumesc pt sfaturile de marketing date in tabara Tech School 2013.
In 2007 eram tanara cu speranta. Acum nu mai sunt tanara dar speranta a ramas. Azi am un Samsung Galaxy Wave Y. Stiu ca nu e „mare branza” de telefon dar evolutia e considerabila daca tin cont ca in 2007 dadeam sms-uri de un nokia 2310 luat la abonament cu mare greutate. Nici pomeneala de vorbit ore intregi cum ne lafaim acum in mii de minute. De jucat, doar snake pana se stersesera butoanele de tot. Poze…cu ce sa faci daca nu e camera. Si nici nu aveai ce face cu ele. Pe vremea aia nici nu auzisem eu de facebook. Aveam doar id de mess pe care il foloseam o data pe luna cand mergeam la net cafe sa imi caut materiale pentru facultate. Cand le vedeam pe colege folosind un telefon cu camera foto de 1.3 MP, deja eram invidioasa si ma simteam ca ultimul om si voi ma intrebati cum m-as simti daca l-as folosi astazi? Pai lumea nu stie ce telefon mai de fite sa isi ia si eu sa ma trezesc prin tramvai raspunzand la un Nokia 2310? Daca as fi fortata de imprejurari sa am o zi un asa telefon, daca ar suna nici nu as raspunde si m-as preface ca nu suna la mine :)). Acum, vorba aia daca nu intri o zi pe facebook, esti dat disparut. Cum sa traiesti cu un nokia d-ala? pai aia e viata? nu tu checkin, nu tu mobile upload poze de pe unde umbli…..
Aici gasiti raspunsul meu :
http://cartus-ro.blogspot.ro/2013/11/cum-era-in-2007.html
Chiar daca poza e datata in 2008, aceea era unitatea mea din 2007.
PC nou, cu proaspătul Vista vs. laptop, cu proaspătul Windows 8.1 sau 2007 vs.2013
Dragoste la primul… click
La invitația lui Victor, am să rememorez cu drag momentul cumpărării unui PC nou, în 2007. La acel moment, al treilea computer (foarte) personal. Un hard de 80 de giga, un procesor Athlon x2, o placă ATI și 2 giga de ram și prezentul și viitorul destul de apropiat păreau foarte vesele pentru un gamer cu pretenții puțin peste medie și căruia îi plăceau adventure-ile, strategiile și jocurile de sport, mai mult. Ca sistem de operare am instalat nou-nouțul Vista, care la vremea respectivă părea un bau-bau frumos și mâncăcios pentru foarte mulți. Recunosc, mă săturasem de XP, obosit și prăfuit cum era, iar în calitate de gamer aveam nevoie și de suportul direct x10, pe care îl aducea Vista. Plus că Vista descoperise și alte minunății pe care Windows 7 și Windows 8 (.1) le-au moștenit cu succes, mai mult sau mai puțin (protecție mai bună, drivere pe 64 de biți, Defender, Aero, folosirea ramului). În consecință, pe noul meu PC instalez Vista și recunosc că Vista a fost cu adevărat un sistem de operare care mi-a plăcut și care a fost și… dragoste la prima vedere și din dragostea asta pentru Vista am mai investit în 2 giga de ram, știut fiind că noul sistem de operare folosea așa ceva fără grad de comparație cu XP.
Trădarea/trădările
Așadar, PC-ul, Vista și cu mine constituiam un… triunghi amoros fericit, care a ținut vreme de 2 ani și ceva și care părea să mai aibă perenitate. A venit, însă, anul 2009, cu lansarea unui sistem de operare despre care se spunea că repară doar ce nu a mers bine la Vista! L-am probat și a trebuit să recunosc că Windows 7 era mai rapid decât bătrâna mea, deja, Vista! Cu părere de rău ne-am despărțit de Vista și eu și PC-ul meu am început o nouă viață alături de mai proaspătul Windows 7. În 2012, istoria s-a repetat. Fără, însă, regretele anterioare, ne-am despărțit de Windows 7 pentru mai noul și mai practicul Windows 8.
Deja PC-ul meu dădea semnul că nu mai ține pasul și îi pusesem gând rău, iar în anul de grație 2012 am… divorțat de PC și mi-am cumpărat un laptop multimedia cu tot ce îmi dorea suflețelul. PC-ul a ajuns la nepoței, pentru a se mai juca și acasă, iar noul laptop a ajuns să își împartă destinul cu Windows 8. 2013 ne-a adus 8.1. și cum îl probasem în beta și ne-a plăcut cum se mișcă și cum se împacă cu mai toate driverele (mai puțin usb 3.0, rușinică Asus!), am rămas cu noul Asus pe 8.1. Cu toate că sunt mulțumit de el, mă mai apucă o nostalgie pentru Vista și pentru vremurile în care multă lume înjura sistemul de operare, fără să priceapă că un Pentium III sau un Sempron obosit nu e un răspuns față la provocarea noului. Iar când astăzi constat că sunt încă foarte mulți care au telefoane ultramoderne, tabletele zilei, dar câte un PC foarte obosit pe care se chinuiește un XP, îmi vine să îi întreb de ce vor să fie la modă cu orice, mai puțin cu calculatorul care e și unealtă?! Să fie vorba că e mai greu să te afișezi cu un PC decât cu ultimul telefon mobil sau ultimul gadget făcut ieri?!
2007 vs. 2013
Sincer, PC-ul meu din 2007 nu avea limitări în funcționare în 2007. Pentru vremea respectivă, la cerințele jocurilor din vremea respectivă, la viteza de net de la vremea respectivă era perfect. Comparând cu ce se cere astăzi el pare desuet și limitat, cu doar două nuclee cu frecvență fixă și 2 giga de ram, având în vedere că sunt jocuri care cer din start minimum 4 giga de ram (exemplul Call of Duty) și că se practică în multe aplicații multitaskingul și folosirea a mai mult de două nuclee. Dacă ar fi să judecăm corect, până și laptopul meu Asus N56VZ, de o mie și ceva de euro, adică cam de două ori-trei ori prețul PC-ului din 2007, cu i5, 8 giga de RAM la 1600, cu placa video GT 650M de 2 giga, full HD și 750 giga pare depășit de ceea ce cer unele programe de editare video sau jocuri, pentru a rula la maximum. Mai corect ar fi să comparăm ziua de astăzi cu cea de mâine și nu anii, pentru că în IT&C timpul zboară mai repede și ce cumperi astăzi are deja mâine un produs superior calitativ!
Comparație între cele două:
P.C. http://www.clubafaceri.ro/44076/sistem-desktop-pc-acer-aspire-m3400-cu-procesor-amd-athlon-ii-x2-220-2.8ghz-2144151.html
Laptop cu poză și prezentare:
http://www.youtube.com/watch?v=xqJBA6FIkUQ
Mulțumesc! Ca idee, doar până ce ați citit acest articol probabil că au mai apărut pe piață încă n laptopuri, pc-uri, tablete, telefoane care așteaptă să fie marea dragoste a cuiva!
buun. m-am gandit ca ar fi ok sa fac o comparatie intre desktopul pe care il foloseam in 2007 si pc-ul pe care il folosesc acum.
in 2007 aveam un desktop dotat cu procesor 1.6 Celeron, HDD de 40GB si placa video de 64 MB si imaginea o proiectam pe un monitor TFT de 17. Eram in anul I de facultate si ma chinuia teribil. L-am folosit pana foarte tarziu.
Acum am un laptop de la Toshiba (arata cam asa http://2.bp.blogspot.com/__0ODNDQStDg/TPz0ueEiVfI/AAAAAAAACpQ/_ZSP87W0aMo/s1600/Toshiba%2BSatellite%2BL655D-S5102WH.jpg) cu un procesor i3, placa video dedicata de 1GB si 2 GB de RAM. LAptopul este de 15.6 inch dar e suficient pentru ce fac eu acum pe el.
Diferentele sunt extraordinar de mari. Problemele pe care le aveam atunci le-as avea si acum daca as trece inaipoi la el. Functionam cu una maxim doua pagini de internet deschise in acelasi timp pentru ca de la a treia caraia teribil. Site-urile flash, la moda atunci, imi mancau zilele. GSP.RO se deschidea in cateva minute, de la reclame.
Photoshopul era un moft, si nu vroiam sa-mi iau versiuni vechi ale softului, asa ca ma chinuiam teribil. Functional pe sistemul, dau click pe iconita de Photoshop, ma duc sa mananc, si cand ma intorc e functional. Era perioada cand ma jucam Football Manager, sau cel putin mi-ar fi placut sa ma joc. In 2007 mai reuseam, ulterior a cedat. Era mai mult chin decat joaca.
Aahh, sa nu mai zicem de problema cu spatiul de stocare. Atunci aveam hard de 40GB, cu multa muzica in el si filme pe CD-uri. Acum am 2 TB aproape si memoria aproape goala. Am multe poze in schimb. Nu mai am CD-uri deloc, nu mai tin muzica, nu mai tin filme.
Daca ar fi sa ma intorc la vechiul pc, probabil m-as lasa de tot ceea ce fac acum, si m-as apuca de programare. C++ functiona perfect. Si daca ma gandesc, nu ar fi un lucru rau deloc.
Întâmpinând repetat probleme tehnice la trimiterea comentariului meu în mod text aici vă las link spre postarea pe blogul meu
http://www.crossfire.ro/2013/11/problemele-mele-din-itc-din-2007-vs-2013/
Raspunsul meu il gasiti aici: http://haotik.ro/cum-era-2007/
In 2007 aveam un Nokia 6630. Il primisem de 1 an, era adus din Italia unlocked si era atunci telefonul perfect pentru mine.
Vazusem eu ca avea multe aplicatii preinstalate care necesitau internet si am zis ca trebuie sa le incerc. M-am “luptat” cu cei de la operatorul meu mobil pentru a obtine setarile necesare, deoarece nu aveau telefonul inclus pe lista telefoanelor compatibile, dar intr-un final le-am obtinut prin fax. Ca si acum, utilizam serviciile PrePay deoarece ca tanar utilizator aveai oferte care ti se potriveau mai bine, iar cei 50 Mb de internet nici nu erau consumati intr-o luna, deoarece paginile se incarcau la nivelul zecilor de kb.
2007 – anul din perioada in care Symbian era la putere si acest telefon nu era cu nimic mai prejos, ba chiar ar face fata multor telefoane lansate de curand: aveam toata suita Office, Adobe Reader, antivirus Kaspersky, Opera Mini ca browser, music player separat de cel al telefonului si Slick-un messenger care imi arata in timp real cand o persoana scria mesajul, exact ca pe PC! Telefonul avea un card MMC de 64 Mb inclus, dar mai tarziu am primit unul de 128 Mb pe care, cu ajutorul unui convertor, imi incarcam 2-3 filme 3gp. cu subtitrare, la rezolutia ecranului (176×208). Cand calatoream, eram singurul care urmarea filme pe toata durata calatoriei. Acest “bunic” al Android-ului si iOS-ului iti oferea practic numeroase posbilitati de folosire a device-ului, daca vroiai sa il pui la incercare.
Telefonul m-a insotit 4 ani de zile cand l-am inlocuit cu un Galaxy SII, pe care il folosesc si acum. A fost o schimbare majora pentru mine: veneam de la o tastatura pe care scriam mesaje fara sa ma uit si fara greseala (incluzand emoticoane), in schimb acum doar un buton principal si un ecran. Cu Samsung realizez traficul care il aveam cu Nokia intr-o ora sau mai putin, bateria intr-adevar tine la jumatate fata de cel vechi, dar si functiile telefonului s-au schimbat cu timpul. In mod ironic, ecranul SII-ului este de marimea intregului 6630. Si da, am vazut persoane care mai folosesc acest telefon si astazi.
Acum Nokia zace undeva uitat printr-o cutie, dar este complet functional, cu cateva zgarieturi de la cunostinta cu asfaltul, dar e un telefon foarte rezistent. As putea sa il folosesc fara probleme si in ziua de azi pentru apeluri si mesaje, dar la pachet cu un alt dispozitiv pentru mail-uri si internet mai rapid.
Poza: http://i23.photobucket.com/albums/b381/Mafia_LAO/timxanh1-1.jpg
Cum era în 2007? Foloseam un Sony Ericsson V630i
Telefonul era primit în 2006, după rugi îndelungate către bunicii mei.
Avea tot ce îi trebuia la vremea aia, chiar mai mult. Ecran color, cameră de 2 megapixeli, cameră frontală, mp3, RSS, toate drăciile. Eram foarte încântat de alegere.
3G-ul nu l-am folosit decât când mergeam în orașe mari și țin minte că mă fascina viteza de download, nu mai stăteam pe gânduri și mă gândeam ce melodii să descarc de pe „Cucurigu”. Că nu îmi convenea pe GPRS, chiar și după ce și-a extins Vodafone-ul aria de acoperire cu 3G nu am beneficiat de viteză mai mare, pentru că avea UMTS 2100 MHz. Acum dacă n-am 3G e ca și cum aș închide datele din setări.
Camera frontală nu prea o foloseam pentru că neavând semnal 3G acasă, nici nu am apelat vreodată cu video, nici în ziua de azi nu am făcut asta și nici nu am s-o fac pentru că folosesc Skype.
Camera foto, asta m-a făcut pe mine să devin curios de fotografie și făceam tot felul de poze, puneam câte o lentilă în față ca să fac macro, multe chestii. Cred că am făcut în jur de 8000 de poze cu el, era nebun! Pentru mine, la vremea aia, calitatea fotografiilor era extraordinară. Camera video nu prea mă mulțumea, avea o rezoluție foarte slabă, așa că nu prea filmam. Acum că folosesc un telefon cu mai mulți megapixeli, sunt foarte mulțumit de rezultate și mereu surprind câte ceva.
În liceu mi-am făcut treaba cu el, mai ales cu Opera Mini, căutam referate, accesam site-uri pe care cu browserul standalone nu puteam face asta că se bloca sau se încărca foarte greu. Aveam și Instant Messaging cu ShMessenger, Gmail, Google Maps, WinRar, tot felul de jocuri, mergea să mă uit și pe YouTube.
Descoperisem un site românesc, Synkia, cu care mi-am sincronizat agenda și calendarul, de atunci a început să mă țină mai puțin bateria, că aveam săptămâna cu el înainte de asta.
Acum folosesc BlackBerry Protect, Blackberry Link și Gmail pentru back-up-ul contactelor și sincronizarea agendei.
Probleme n-am avut cu el decât după câteva luni, când a trebuit să îl trimit la garanție să îl resofteze și în ultima perioadă de utilizare, că nu mai merge bine microfonul și nu se poate schimba că e din placă, trebuia să țip când vorbeam.
Telefonul acesta pentru mine a fost bucuria adolescenței, și-a făcut bine treaba, nu s-au tocit tastele decât pe margine foarte puțin, nu mi s-a spart display-ul la câte căzături a suferit și aveam frica asta. În 7 ani de utilizare am schimbat un acumulator și capacul acumulatorului.
L-aș folosi și acum cu cea mai mare plăcere, dar când scriu un sms mă enervez că scriu greu și nu are mesajele în stil Chat. Acum n-aș mai da tastatura de BlackBerry pe nimic în lume. Și când treci la un ecran mai mare și mai clar, nu îți vine să te mai uiți pe acela mic și pixelat.
Nu-mi mai place mufa specifică lui, unde se introduc și căștile și încărcătorul și cablu de date. La cele de acum este Micro USB și Jack 3.5 și e mai ușor așa, nu mai duci grija încărcătorului, cum era înainte, fiecare producător avea tipul său de mufă de încărcare.
Acum principala problemă a smartphone-urilor este autonomia acumulatorului, îmi aduc aminte cu nostalgie cât mă ținea atunci. Acum o zi la BlackBerry Q10 și 4 zile la Bold 9700, dar ne adaptăm, ce să facem, dacă mă gândesc mai bine, când o ardeam pe net cu 3G-ul activat și făceam diferite activități, seara trebuia să îl încarc.
http://i.imgur.com/jzkFIy9.jpg
In 2007, hai sa ma fac si eu un pic de ras.
In 2007 mi-am facut blog, imi cumparasem un mp3 http://i.imgur.com/KgXo3T2.jpg, rețeaua la moda era hi5, Google Chrome nu exista, in anul acela stiu sigur ca am avut un nokia 3410 (temporar) dupa care am avut un Sony Ericsson K320i http://i.imgur.com/AByod1F.jpg pe care il foloseam sa citesc formumul, acum defunct, programare.info, era chiar ieftin sa folosesc netul, nu stiu de ce, dar nu ma costa deloc mult, ma mai jucam ceva jocuri facute in Java cu grafica pixelată.
Flashforward in 2013:
Acuma ascult muzica si ma uit la Youtube de pe un iPhone 4S, al carui baterie tine deabia o zi, spre deosebire de cele cateva zile ale K320i, ma joc joculete care nu mai au pixeli, ci doar zici ca sunt „realitate”.
2007 zici? Au trecut 6 ani frumosi de atunci…imi amintesc ca eram in clasa 10.
Pe atunci telefonul meu mobil era un Motorola C650 achizitionat prin clasa 7-a adica mai avea inca 3 ani vechime…tin minte ca am dat pe el vreo doua salarii lunare de-a tatalui meu si cu greu am adunat banii necesari achizitionarii lui. Fiindca eram doar un pusti, pe vremea aia mergeam la colindat, pe la rude si am adunat mare parte din pretul sau. Cand am ajuns la liceu telefonul meu era deja de moda veche, desi in scoala generala era cel mai cel. Camera foto VGA, daca va vine sa credeti…ecran color, fireste pixelat dar avea 65k de culori cred. Se distingeau fotografiile, era un fenomen. Mp3-uri care rulau maxim 90 secunde…memoria lui interna fiind foarte mica undeva la 7 MB. Nu avea slot de card, nu avea bluetooth sau inflarosu(mare moda pe la acea vreme).
Dar am inteles rapid ca nu se merita sa investesti in tehnologie, fiindca dupa ce l-am cumparat eu pe al meu la vreo 2-3 luni aparusera SonyEricksonurile mai ieftine si mai bune…
Avea net, insa nu il foloseam fiindca imi consuma instant toti banii…mai trimiteam fisiere media prin MMS daca mai tineti minte ce erau, fiindca telefoanele de astazi nu cred ca mai au functia asta.
Am prins si vremea, copil fiind ne trimiteam un beep de noapte buna! Va vine sa credeti? In era in care minuntele la optiune nu mai reprezinta o problema…eu ma gandesc zambind la acea perioada, a fost frumoasa chiar daca pare din alta lume pentru pustii de clasa a V-a de azi.
Acum am un BlackBerry Curve 9320, el este considerat un smartphone stie sa faca multe, e telefon de business. Este elegant, imi place designu-ul insa are limitarile sale. Fiind de business te face sa pierzi cat mai putin timp utilizandu-l asta e un mare plus, fiindca ios-urile si androidul de prinde cu tot felul de jocuri si aplicatii care mai decare mai atractive irosindu-ti timpul care sa nu uitam e foarte valoros pentru fiecare.
Acum ca am pus cele doua telefoane unul langa altul, realizez ca am pastrat cromatica chiar la cele 3 telefoane pe care le-am avut de-a lungul timpului, fiindca intre ele am avut un LG gx200 dual sim, cu o autonomie incredibila!
Pentru mine telefonul pana in prezent a reprezentat utilizarea functiilor sale de baza, apeluri si sms-uri mai nou avand blog si blackberry-ul stiind cu ale internetului mobil si wifi, m-am mai jucat si cu treaba asta, insa de baza tot alea raman.
In perioada asta ma gandesc sa trec la next level, imi surade ideea de a avea un Google Nexus 5, facut de LG, dar mi se pare cam piperat la pret… ba chiar am comentat pe blog despre acest lucru.
https://fbcdn-sphotos-g-a.akamaihd.net/hphotos-ak-frc1/604004_567160280034512_1887454243_n.jpg
E o provocare foarte simpatica pe care am amanat-o pana in ultima zi de concurs numai si numai pentru ca am vrut sa imortalizez „relicva” pe care o foloseam in 2007 si nu o aveam la indemana, pentru ca eu sunt nomada si telefonul se gasea la ai mei.
Asa. In 2007 (aveam 16 ani) foloseam un Nokia 3220. Maaare hit cand mi-l luasem, in 2005-2006, cel putin printre adolescenti. Elementul central de atractie erau luminile de pe margine, care se aprindeau cand primeam un apel sau un mesaj.
Sufeream teribil pe tema asta, pentru ca nu gasisem decat varianta cu cauciucuri negre pe margine, astfel ca luminile nu se observau prea grozav si nu eram la fel de cool la fel ca ceilalti 3 colegi de clasa care aveau si ei acelasi model. O drama, ce mai. Asta-i motivul pentru care am scos lateralele.
A, si bineinteles, eram data pe spate ca puteam sa personalizez carcasa din spate, aveam sabloane dupa care sa decupez hartiute – pe care le plasam sub capacul transparent.
Mi-l luasem cu un abonament la Orange, extrem de pagubos, unde eram taxata la sange pentru orice apel (se chema abonament reincarcabil). Eram incantata de el, pentru ca era primul meu telefon cu camera, chit ca era vorba de o VGA de 640×480. Ce vorbesc eu… era primul meu telefon cu ecran color! Nu aveam cablu de date sa scot pozele, asa ca multumeam sa le revad cu orice ocazie.
Cel mai mult il foloseam pentru apeluri si mesaje, multe mesaje, data fiind si varsta pe care o aveam.
Nu avea bluetooth, doar infrarosu, cu care ne chinuiam sa facem schimb de tonuri de apel descarcate de pe un site dubios de la rusi.
Tot de pe site-ul ala luam si teme si jocuri. Imi amintesc ca jucam nopti intregi un soi de Lost, foarte slabut, dar bun de pierdut vremea.
Cam pentru asta foloseam netul, pentru care oricum plateam multicel – eram taxata la numarul de kb consumati, nu aveam nimic inclus in abonament.
Pe langa copilariile legate de design si joculete, eram multumita de durata de viata a bateriei si de rezistenta lui. Desi acum arata mizerabil (fiind lovit, scapat si zgariat de un milion de ori), nu a dat vreodata un rateu.
Nu avea radio si nici prea multa memorie, asa ca nu l-am folosit vreodata ca sa ascult muzica la el.
Pentru vremurile respective si pentru statutul meu de atunci (eleva, cu fluturi in cap), era un telefon ok.
Acum folosesc un Samsung Galaxy Ace Duos, nu e un varf de gama, nu nimic, dar bunicel pentru banii lui.
O diferenta majora intre atunci si acum este modul in care un device se demodeaza rapid. Eu mi-am luat telefonul asta in ianuarie 2013, cu 900 de lei, acum deja e sub 600 si cu banii de pe el as putea sa imi iau acum, 11 luni mai tarziu, ceva net superior.
Ce m-a convins la el a fost ca e destept. Nu am avut alt smarphone inainte de el. Desigur, are o varianta veche de Android, are lag (in timp am observat asta), rezolutia mi se pare slabuta (comparand cu un S2, S3, de pilda),insa m-a bucurat mult achizitionarea lui cand l-am luat.
Il folosesc evident pentru voce si mesaje (desi evit, pentru ca tastatura QWERTY pe touch screen inca ma irita), dar si pentru poze (am memorie bunicica si face poze ok, pentru cei 5mp), pentru ascultat muzica (reda sunetul bine, insa un minus este ca nu vine la pachet cu casti Samsung) si pentru net.
De asemenea, am si cateva aplicatii care mi-s dragi si foarte utile.
Evident ca acum e mai usor ca atunci. Numai gandindu-ma la net, mi-e foarte greu sa cred ca as putea sa nu fiu frustrata fara sa pot intra rapid pe net sa caut ce ma intereseaza.
Toate-s compactate intr-un singur loc, nu e musai sa ajungi la un desktop/laptop sa rezolvi o chestiune.
O chestie ce tine de evolutia device-urilor, care mi se pare de baza si de neinlocuit si neimaginat fara ea este WiFi-ul. Usureaza enorm toata treaba.
Din motivul asta, il folosesc frecvent seara, inainte de culcare, sa mai citesc cate ceva, cand nu pot sa adorm.
Nemultumirile sunt legate de baterie (stiu, e o problema eterna la smartphone-uri) si de rezistenta. Carcasa e cheap, din plastic rigid, cred ca as putea sa o rup oricand daca as trage mai gospodareste de ea.”
Ecranul l-am crapat de doua ori in jumatate de an, din motive stupide.
Daca m-as intoarce acum la batranul Nokia din 2007 (presupunand ca nu ar fi atat de jegos si rablagit), stiu sigur ca mi-ar fi rusine sa il scot din buzunar.
Mainile mi s-au „dat” dupa telefoane mari, late, astfel ca atunci cand interactionez cu telefoane mici, pe tipar vechi, e ciudat. Ca functionalitate, cel mai mult m-ar irita lipsa WiFi-ului si ecranul minuscul, care face imposibila o navigare decenta pe net.
Singurul lucru la care batranul Nokia ar castiga lupta ar fi bateria. A, si cu certitudine nu s-ar crapa indiferent cate chestii as scapa peste el.
Nu-s maniaca cu tehnologia, fiindca nici nu-mi permit financiar vorbind sa fiu la zi cu trendurile, insa ma gandesc sa-mi schimb telefonul, pentru ca m-am cam plictisit.
Caut o camera mai perfomanta, un procesor mai puternic, o versiune de Android mai stabila si un ecran mai mare.
Asta-i relicva: http://i41.tinypic.com/2evdmcz.jpg
Asa arata el din fabrica, nevatamat: http://i.i.cbsi.com/cnwk.1d/sc/31236430-2-440-overview-1.gif
Asta folosesc acum: http://www.extragsm.com/images/phone/big/Samsung/Galaxy%20Ace%20Duos/samsung-galaxy-ace-duos-02.jpg
Salut tuturor participantilor!
Multumesc pentru comentarii, pana la finalul saptamanii anunt castigatorul.
Toate cele bune!
O saptamana buna va doresc tuturor!
Salut, am anunta castigatorul aici http://www.victorkapra.ro/2013/11/o-istorie-a-bloggingului-in-romania/
Care castigator va primi un e-mail de la mine.
Mda. Eu am inca un SE w810i. Dupa citiva ani m-am hotarit la un smartphone. Camera de 5 mega, memorie cit un calculator prin 2007, ecran mare. radio android… multe. Nu am reusit sa il tin mai mult de 4 zile. Pozele erau mai nasoale decit pe sony al meu, in 4 zile a trebuit sa incarc telefonul de 2 ori fara sa il rup la vorbit sau stat pe net. Sa nu mai vorbesc de sunat. Pai la sony am 9 persoane care le apelez destul de des puse pe apelare rapida si pot sa sun chiar daca sunt la volan, cu ochii inchisi, nu trebuie sa imi fie frica sa il scap (cred ca are vreo 10-15 cazaturi). Si mai presus de orice bateria ma tine vreo 5 zile. Se aude mai bine – la muzica e adevarat – decit androidul incercat. Astept de citiva ani ziua-saptamina-luna in care nu o sa mearga internetul – sau telefonia mobila. Cred ca o sa vedem oameni pe strada alergind ca nu pot sa intre pe facebook. Si nu vorbesc de banci si firme care or sa fie la pamint. Tinerii care toata ziua stau in fata blocului si se uita pe ecrane la youtube si nu stiu sa vorbeasca si rid ca fraierii…SI care or sa fie fata in fata si nu o sa stie ce sa isi spuna, in cel mau bun caz, daca se termina internetul sa zic asa, or sa isi ia o punga cu seminte. Nu tot ce e vechi e si invechit. Am si laptop, si tableta si kindle. Dar nu inseamna ca tot ce apare maine trebuie sa am, sa faca samsung si iphone buzunarul gros ca au mai pus un buton galben pe spate si imi mai ia 200 euro pe chestia asta. Dar ce e important nu merge bine. Ok . Numai bine.