Scriu în fiecare săptămână și postez online un tutorial pentru o comunitate extraordinară, SmartNation.
Este o comunitate creată de operatorul UPC în urmă cu doi ani și care îi reunește pe unii dintre cei mai talentați tineri români (11-19 ani) în programare, robotică, astronomie etc.  Tineri care s-au apucat să deja să inventeze, să creeze, să construiască.
Tutorialele mele sunt despre promovarea online a proiectelor lor.

Ieri, am avut o surpriză de proporții.
Unul dintre acești tineri, Iulian Atănăsoae, 17 ani, elev în clasa a 12-a la Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Suceava, ajutat de câțiva prieteni, a reușit să adune în foarte scurt timp o comunitate de peste 40.000 de internauți din toată lumea care protestează față de plănuita închidere a serviciului de muzică Winamp de către gigantul media american AOL. Nu s-au mulțumit să semneze o petiție online pornită din Australia, ci au construit un site pe care l-au promovat online.

Despre mișcarea de protest „Save Winamp”, pusă la cale online, scrie zilele acestea presa internațională, iar AOL a primit lista cu zecile de mii de semnaturi împotriva deciziei sale.
L-am rugat pe Iulian să povestească aici pe blog cum a reușit totul.
Rândurile care urmează îi aparțin. O să vă placă!

Gata cu Winamp-ul. SAY WHAT???

Julian AtanasoaeStați puțin, trebuie să ne întoarcem în timp ca să vă pun în temă.
Toată lumea știe că Winamp este parte din istoria muzicii digitale.
Apărut în 1997, la vremea lui era cel mai tare player de muzică de pe piață (iar după părerea mea, încă este).
Era singurul player capabil să redea fișiere MP3, pe atunci un format foarte nou apărut care urca în trenduri datorită faptului că o piesă ocupa foarte puțin spațiu și pentru că puteai stoca pe un CD vreo 200-300 de piese.
Pe vremea aia era un progres, ținând cont că CD-urile audio (track) nu puteau stoca decât 80 de minute, adică puțin peste 10-15 piese.

Eu folosesc Winamp de când aveam 3 ani.
Cred că primul meu contact cu calculatorul (pe lângă stegulețul cu Windows 95 și un joc de Need for Speed 1) a fost muzica în Winamp.
Era atât de simplu de folosit, dădeai ADD DIR și te duceai în folderul cu muzică din care predominau formații românești precum 3 Sud Est, Andre, N&D, Genius, și câteva mega-formații internaționale, precum Genesis, Scorpions, Queen, Metallica, Alphaville, C.C. Catch, Modern Talking și alte variațiuni pe aceeași temă.
Adică muzică bună, nu ce se mai dă acum pe radiourile românești. Selectai din toate formațiile ce aveai chef să asculți, eventual făceai un playlist și răsuna muzica în tot blocul.

Ce se întâmpla după ce dădeai Play

Dacă Winamp ar fi fost doar asta, probabil nu mi-ar fi marcat copilăria în mod deosebit.
Însă ce se întâmpla DUPĂ ce dădeai Play, era magie. Nu voi uita niciodată visualization-urile care veneau preinstalate, equalizer-ul în care puteai să accentuezi bass-ul cât de tare voiai, acea interfață clasică cu „ceasul care îți spune cât a mai rămas din piesă”, analizatorul spectral și bineînțeles, nelipsitele SKINURI, care pe vremea aia când nu aveam net, le luam de la prieteni, de la prietenii prietenilor și de la prietenii prietenilor care aveau prieteni cu skin-uri mișto de Winamp.
Și le transferam pe dischete.
Să vezi ce te enervai când auzeai că „skin-ul cu Batman are 3 mega, nu încape. Nu îl vrei pe ăla cu Barbie?”.
Vremuri bune…

 Fast-forward to 2013

Mai exact în luna septembrie. Între timp am mai crescut, dar tot n-am lăsat calculatorul din mână.
Aveam 17 ani și eram în tabăra Tech School, organizată de UPC România (http://www.smartnation.ro).
Ne adunasem vreo 20 de omuleți de prin țară, pasionați de IT, și aveam de făcut un roboțel cu platformele Arduino și Raspberry Pi.
Senzori, motoare, brațe, comunicare via wireless și tot felul de termeni din ăștia „avansați” pentru oamenii care nu se ocupă cu așa ceva.
Bine, bine, facem noi robotul, dar pe lângă „chestiile științifice”, trebuie să știm să îl promovăm, da? Adică marketing.
Să îi convingem pe oamenii care văd robotul să îl cumpere.
Desigur, ne trebuia training, că nu ne-am născut agenți de vânzări.
Și astfel am ocazia să îl cunosc pe bloggerul Victor Kapra, un om deosebit care m-a fascinat încă din primele secunde ale prezentării lui.
A început să ne vorbească despre cum ne promovăm un proiect în social media, deoarece ăsta e trendul în 2013. Tinerii nu se mai uită la TV și în ziare, dar stau excesiv de mult pe Facebook.
Cum le atragem atenția?

Și începe Victor să ne spună despre cum trebuie să arate o pagină, cum trebuie să postăm, la ce ore… Parcă lumea zicea că nu îți trebuie facultate ca să stai pe Facebook, nu? Aparent, ca să știi cum să promovezi un produs sau o campanie, ar trebui să știi câteva tips and tricks. P
e care nu prea ai de unde să le înveți.
Atunci mă gândeam eu, din perspectiva mea de developer că „eh, lasă că se ocupă alții de treaba asta… eu tre’ să scriu cod!”. Dar ascultam totuși cu interes, mi se părea fascinantă prezentarea și chiar am învățat multe.
Habar nu aveam cât de tare aveau să îmi folosească acele informații.

 OK, fast forward încă vreo două luni.

Mai exact pe 20 noiembrie 2013. Era o dimineață de miercuri, iar înainte să plec la școală îmi verific mail-urile și arunc un ochi pe presa IT. Văd titlu mare: WINAMP IS SHUTTING DOWN.
Brusc, universul meu s-a prăbușit. Stai, stai, what???
Compania AOL a decis că Winamp nu mai are relevanță în 2013 și au decis să oprească dezvoltarea produsului.
Cum așa? Încă sunt zeci de milioane de useri din toată lumea, inclusiv eu am ascultat cu o seară înainte radio online din Winamp!
Mă uit puțin pe la comentarii. Era foarte multă lume revoltată de această decizie, cum era de așteptat.
Între timp apăruse o petiție online de 3000 de semnaturi, creata de un web developer australian pe nume Peter Zawacki.
Evident că am semnat-o, dar nu m-am mulțumit cu atât.

Așa încât am intrat pe Google Hangouts în seara respectivă cu niște prieteni întâlniți pe la concursurile de informatică (Andrei Hodorog, Andrei Muntean, Cristian Hanca, Ștefan Muscalu, Iustin Ghergu, Petru Dimitriu, Ștefan Radu) și am ajuns la concluzia că trebuie să facem ceva. O simplă petiție nu e de ajuns. Dacă AOL nu are de gând să mai dea doi bani pe Winamp, trebuie să îl transformăm într-un proiect open-source.

Avem savewinamp.com. Ce facem cu el?

A doua zi mă trezesc cu domeniul www.savewinamp.com cumpărat.
Dacă l-am cumpărat, trebuie să ne ocupăm de el.
Vineri seara, în loc să ies și eu în oraș ca tot liceanul, stau cu dragii mei prieteni pe Hangouts și facem site-ul.
Și atunci mi-a venit în minte prezentarea lui Victor. Am abstractizat mesajul cât de tare am putut, am structurat site-ul evidențiind clar motivele pentru care Winamp merită să trăiască în continuare, am promovat petiția (care avea la vremea aia 7000 de semnături), iar la sfârșit aveam o minunăție de site.

save winamp

OK, now what?

Hai să îi facem și pagină de Facebook. Cover photo, description, toate cele. Bineînțeles, prima postare de pe pagina Save Winamp a fost reclamă la site-ul nostru. Și gata. Am pus script-ul de Analytics și dă-i la făcut reclamă!

Am început întâi cu cercul nostru de prieteni.
Au văzut postările noastre în news feed-ul lor, au dat like și share, și așa s-a răspândit printre cunoscuți.
Ne simțeam foarte mândri când am atins primele 100 de like-uri. Între timp, am vorbit cu un prieten, Ciprian Rusen, care este și redactor la Adevărul, să facem reclamă și în presa românească, iar petiția ajunsese deja la 12.000 de semnături.

Presa internațională despre Save Winamp

Și astfel a început promovarea campaniei Save Winamp. Ciprian a dat câte un mail și pe la presa internațională și ne trezim că scrie despre campania noastră site-ul Ars Technica, unul dintre cele mai influente site-uri din sfera IT.

După aceea, totul parcă a explodat. A început foarte multă lume să ne viziteze website-ul, să vorbească despre campanie, să semneze petiția, am ajuns chiar pe locul 1 pe Reddit Technology!
Atâtea vizualizări, atâția semnatari, atâtea like-uri!!! Ne minunam de ce reușisem să facem. Practic, campania noastră pornită de la petiția online a australianului  era atât de virală încât a ajuns și la urechile  The Register și chiar și la cele ale NBC News!

Și totul, datorită unei atracții spirituale față de un player care își merită locul în istoria muzicii digitale. La data scrierii acestui articol, petiția are peste 40.000 de semnături și a fost trimisă către AOL. Momentan, așteptăm răspuns și vă ținem la curent.

Mulțumim încă o dată tuturor susținătorilor și celor care au semnat petiția, lui Ciprian Rusen și Tiberiu Iacomi – unul din coordonatorii proiectului Smart Nation, oameni fără de care campania Save Winamp nu ar fi atins niciodată asemenea proporții.

1 Comment

  1. tot ce-mi vine in minte acum este #unitisalvam

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close