de Radu Bădoiu
Am vrut de multă vreme să fac un material fotografic închegat și complex, construit în jurul unui concept. Despre femei. Crud, autentic, fără farduri. Surprinse în situația cotidiană, acasă, în bucătărie, relaxate dar și vulnerabile.
Așa a apărut MySelf. Am mizat pe farmecul pe care-l îl poate avea întâlnirea cu un necunoscut și am avut dreptate.
Pentru a developa trăirile cele mai puternice ale subiecților mei m-am folosit de o întrebare insidioasă și imposibilă: “Cine ești?”. În jurul răspunsului la această întrebare am construit proiectul, am dat telefoane, am deschis uși și-am dărâmat ziduri.
Acestea au fost să zicem instrumentele „conceptuale” ale proiectului.
Dar dincolo de asta, provocarea (care va înceta abia când voi avea materialul editat și așezat online) a fost să transpun vizual întrebările, răspunsurile și relația mea cu cele 21 de femei “MySelf”.
Mai precis, am căutat un sistem foto intuitiv, care să-mi lasă răgaz să fiu în bucătăria gazdelor mele “bărbosul din Lanul de Secară”, și nu un fotograf preocupat de setări, lentile și compoziții geniale.
Aici m-am întâlnit cu Samsung și cu sistemul NX. Cu ușurință de a face imagine cu o cameră performantă, cu simplitate. Dacă vrei, cu “touchscreen”! Culori ușor “naturaliste”, “fermentate”, NX300, NX30 și întâlniri memorabile cu femeile.
Am luat foarte în serios proiectul. După nașterea mea, care a fost tot un proiect personal (!) probabil n-am lucrat la altceva cu o mai mare dăruire.
De câteva ore, fază “documentară” a proiectului MySelf s-a încheiat.
Mi s-a părut provocatoare ideea să așez concluziile „la cald”, „din stomac”, pe blogul unui personaj serios, nesuspectabil de frivolități. (Mulțumesc, Victor.)
Am început fără să știu foarte clar nimic. Nu mi-am pus în mod serios nici o întrebare, n-am așteptat nici un răspuns și totul s-a desfășurat “automat”.
Inconștient și irațional.
Singurul “act” – în 38 de ani – pe care-l recunosc că fiind autentic din mine, nedeterminat și nealterat de conjuncturi.
Am încercat, desigur, să par extrem de articulat și am privit fiecare femeie întâlnită că pe Singura Femeie.
Am încercat să le cunosc. Am declarat asta și am plecat de fiecare data cu măștile “bestiei” în buzunar.
Am trecut senin prin toate vârstele lor și am trecut cu un fel de disperare prin toate vârstele mele.
MySelf va fi, mai mult decât orice, un proiect fotografic. Și o încercare de așezare naturală a mea în relația cu fotografia. Un fel de tatuaj. O declarație. Un “statement”, dacă vreți, tradus în limbaj corporatist.
Dar dincolo de asta, MySelf a fost un drum inițiatic. Pe care n-am avut curaj să-l încep cu adevărat niciodată.
Am tratat superficial femeile și relațiile mele cu ele. Rațional, arogant. Degeaba.
Cercul s-a închis extrem de frumos, au fost momente absurde, potriviri dada-iste și multe coincidențe. Care, credeți-mă, pe Pavel Coruț l-ar face să-și rescrie cărțile.
Peste o vreme, mi-ar plăcea să pot scrie un fel de “making of” al proiectului. Acum ar fi mult prea șocant pentru România ipocrită și pudibonda în care îmi place totuși să trăiesc liniștit.
Mă încui în studio, închid telefoanele și mă apuc să desenez coperțile. Promit să fie suficient de transparente. Între timp, în Lanul de Secară, vor curge “teasinguri”.
P.S. Fotografiatul sincer al femeilor înseamnă emoție. Tensiune erotică dusă la paroxism, apa rece, cafea și o permanență stare de veghe. Am avut toate instrumentele necesare la degetul mic și mulțumesc pentru asta celor care m-au sprijinit: Samsung România, Hotel Continental și Opel.
Drumul acesta n-a fost un act ratat sau o încercare.
Mulțumesc pentru asta „Femeii Complice”. A fost capătul drumului.
