ida

Polonia în cel de-al doilea război mondial. O familie de evrei este ascunsă în pădure de un țăran catolic care le va asigura supraviețuirea o vreme.

O vreme, până când fiul salvatorului procedează exact invers: îi omoară cu un topor ca să le ia casa. Când ajunge la mezină, Ida pe numel ei, i se face totuși milă, nu îi crapă capul și o duce la preotul din sat.

Anii trec, Ida crește la o mânăstire și când vrea să devină călugăriță, stareța o trimite în vizită la singura ei rudă în viață, o mătușă, pentru a se lămuri dacă e pregătită de acest pas.

ida

Mătușa, devenită după război procuror comunist, pleacă cu Ida pe urmele familiei dispărute. Ajunge la ucigaș. Acesta neagă, dar mătușa știe cum să-l facă să mărturisească.
Și aici urmează replica memorabilă din film:
„Îți arăt unde ți-am îngropat părinții, dar promite-mi că nu-mi iei casa!”
– se târguiește ucigașul cu Ida.

După ce privești această poveste, nici nu mai trebuie explicat de ce nu sunt mari deosebiri între nazism și comunism.

Filmul Ida a obținut numeroase premii internaționale, iar pasionații de fotografie trebuie să-l vadă neapărat: imaginea, alb-negru, este extraordinară. Fiecare cadru, dacă ar fi decupat, ar fi o fotografie de artă de sine stătătoare.

A rulat astăzi, la Festivalul Internațional de Psihanaliză și Film (mulțumesc Irina Margareta Nistor pentru invitație).
Mai aveți o ocazie să vedeți  Ida la Festivalul de film european LUX (7 și 8 decembrie 2014 la Cinema STUDIO).

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close