festival enescu

De prin 2001 merg la Festivalul Enescu.
Asta nu este o laudă neapărat, pentru că la primele concerte nu înțelegeam nimic. Dacă orchestra nu se încurca în partituri, spuneam că a interpretat magistral 🙂
Un pic de pricepere a venit cu timpul, mai ales după ce m-am apucat să citesc istoriile (fascinante) despre compozitori și operele lor.
(Știați de exemplu că așa-numiții castrati au fost o vreme vedete ale operei italiene până pe la 1870, doar pentru că nu știu ce Papă interzisese ca femeile să urce pe scenă?)

Ieri după-amiază, la concertul Deutsche Kammerphilharmonie Bremen, am ascultat pentru prima dată Simfonia nr. 92 „Oxford” de Joseph Haydn. Nu-ți trebuie cultură sau experiență muzicală pentru a înțelege că austriacul a compus-o într-un moment de maximă fericire.

festival enescu

Și, într-adevăr, așa este: până să scrie această lucrare, Haydn a fost un sclav de lux o bună parte din viață: muzician la curtea contelui Eszterhazy.
Contele îl ținea izolat la reședința sa de la țară, și când trecea pe acolo, îi cerea să-i arate ce a compus cât timp a lipsit. Ca să nu facă foamea (situație de care muzicienii vremii nu erau chiar străini), Haydn a acceptat acest statut.
Pe de o parte, izolarea a fost bună: neavând contact cu muzicieni contemporani, Haydn a mers pe un drum propriu, original. Pe de altă parte, a fost rea, pentru că rămânea doar un entertainer aflat la dispoziția puternicului stăpân.

Când umilitorul contract a expirat, Haydn a plecat la Londra.
Spre deosebire de îngâmfatul conte ungar, englezii l-au apreciat și l-au cinstit cu titlul de doctor honoris causa al Universității Oxford (de unde și numele simfoniei, pe care compozitorul a dirijat-o cu ocazia ceremoniei).
Odată ce a scăpat de statutul de sclav de lux, Haydn a creat sunete fantastice ca acestea (am fixat clipul la un anumit pasaj edificator, însă interpretarea este mai slabă în comparație cu cea a artiștilor din Bremen de ieri după-amiază):

https://youtu.be/Ngbz507Ppso?t=10m30s

Lecția lui Haydn ramâne valabilă și pentru sclavii de lux de astăzi, nu neapărat muzicieni, dar pe care îi putem vedea cu sutele în jurul nostru.

Îndrăzniți!

________________________________________________________________

Festivalul George Enescu este susținut pentru prima dată de Raiffeisen Bank, care s-a implicat puternic în organizare și s-a străduit ca acest important eveniment internațional să devină viu, cald, uman, să transforme muzica clasică într-o sărbătoare pentru toți, și nu doar pentru cunoscători.
Nu numai că a făcut posibile trei concerte importante (susținute de corul Madrigal și de Wiener Philharmoniker), dar Raiffeisen Bank aduce muzica pe perioada Festivalului pe străzile și în metroul bucureștean.

Este o tradiție ca Raiffeisen Bank să sprijine arta și, în general, momente importante de reunire a comunităților.
Putem constata această deschidere dacă experimentăm aplicația Facebook Raiffeisen Impreuna.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close