festival enescu raiffeisen bank

guest post de Crenguța NICOLAE

Faima Filarmonicii din Berlin şi a dirijorului ei, Sir Simon Rattle, a atras la Sala Palatului o mare de oameni: niciun scaun liber, şiruri de spectatori stând în picioare de-a lungul pereţilor şi, aşa cum se mai întâmplă în Festivalul Enescu atunci când e sala plină, ocazionalul sunet de telefon mobil în timpul concertului.

Nu-i asta important însă, dacă măcar o parte dintre cei veniţi doar ca să vadă în premieră la Bucureşti orchestra din Berlin au reuşit să vadă într-o lumină nouă şi să se apropie de muzica lui Britten şi Şostakovici.
Fiindcă dacă n-ai mai ascultat muzica acestor compozitori (ori a altora din secolul XX) şi faci cunoştinţă cu ea printr-o interpretare mediocră sau doar imperfectă, n-o să capeţi curiozitatea să asculţi mai mult.
Dar noi am avut parte la concertul de ieri seară de o interpretare perfectă.

Nu-mi amintesc să mai fi avut senzaţia că membrii unei orchestre nu sunt indivizi de sine stătători, ci părţi ale unui singur corp uriaş de animal mitologic, respirând şi mişcându-se la comanda baghetei magice a unui spiriduş (chiar aşa arată Sir Simon) aflat pe podium pe post de dresor.

festival enescu raiffeisen bank

Perfecţiunea în cauză are însă şi un soi de revers: spectatorul nu pierde conştiinţa că e în siguranţă, că eleganţa formală şi stăpânirea atât de evidentă a muzicii de către interpreţi îl vor feri în cele din urmă de riscurile, rătăcirile sau primejdiile pe care le intuieşte în miezul ei iraţional.
Iar dirijorul a întâmpinat această nevoie de siguranţă a spectatorului nu numai prin stilul echilibrat al interpretării, ci şi prin felul cum a asociat în concert două lucrări, altminteri contemporane şi cu elemente de stil comune (Variaţiunile pe o temă de Frank Bridge datează din 1937, Simfonia a patra de Şostakovici din 1936), dar cât se poate de diferite ca atmosferă.

Variaţiunile lui Benjamin Britten sunt un şir de exerciţii de admiraţie faţă de graţia masculină pur şi simplu, în toate aspectele ei, exerciţii concepute la rândul lor cu mare graţie masculină: se simte asta imediat (chiar dacă nu ştii că Frank Bridge era profesorul de compoziţie al lui Britten şi că lucrarea chiar i-a fost dedicată acestuia în semn de admiraţie), iar efectul asupra spectatorului e cuceritor şi durabil.

Urmând în siajul acestui efect, Simfonia a patra de Şostakovici nu-i apare de la bun început publicului drept ceea ce este de fapt, adică un uragan nebunesc şi înspăimântător din care nu ştii dacă mai scapi cu viaţă, iar când spectatorii încep să-şi dea seama că nu au de-a face nici cu un Mahler sovietic, nici cu un Beethoven interbelic, deja e prea târziu şi nu mai pot decât să-şi pună speranţa în capacitatea orchestrei de a aduce sub control uraganul şi de a-i salva.
La sfârşit, toată lumea era într-adevăr teafără şi aplauda cu vădită recunoştinţă, unii probabil fiindcă au găsit simfonia mai solicitantă emoţional decât se aşteptau, alţii probabil fiindcă şi-au dat seama cât de frumoasă şi, în fond, cât de accesibilă poate fi o călătorie cu această orchestră şi acest dirijor prin centrul uraganului imaginat de Şostakovici.

festival enescu raiffeisen bank

Dacă aţi pierdut ieri concertul, ascultaţi-l diseară la Radio România Muzical.
N-o să regretaţi; iar dacă uraganul v-a intrigat sau răscolit suficient de mult încât să vreţi să-i exploraţi detaliile în continuare, încercaţi de pildă Neeme Järvi cu Orchestra Naţională a Scoţiei sau versiunile clasice cu versiunile clasice cu Rojdestvenski sau Kondraşin.
Dacă Sir Simon v-a trezit (sau retrezit) interesul pentru muzica secolului XX şi vreţi să-l mai ascultaţi live, deschideţi BBC Radio 3 pe 11 septembrie, în festivalul Proms, cu o lucrare de Elgar, în care între soliştii vocali o găsim şi pe soţia dirijorului, mezzosoprana Magdalena Kožená.

Iar de vă întrebaţi dacă “orchestra cea mai renumită din lume”, cum i-a spus Ioan Holender, ştie să cânte şi Enescu, intraţi în auditoriul ei virtual şi ascultaţi.

Iar dacă vreţi să-i mai vedeţi la Bucureşti, aflaţi că se poate: tocmai au anunţat că se întorc la Festivalul Enescu din 2019.

_____________________________________________________________

(p) Festivalul George Enescu este susținut pentru prima dată de Raiffeisen Bank, care s-a implicat puternic în organizare și s-a străduit ca acest important eveniment internațional să devină viu, cald, uman, să transforme muzica clasică într-o sărbătoare pentru toți, și nu doar pentru cunoscători.
Nu numai că a făcut posibile trei concerte importante (susținute de corul Madrigal și de Wiener Philharmoniker), dar Raiffeisen Bank aduce muzica pe perioada Festivalului pe străzile și în metroul bucureștean.

Este o tradiție ca Raiffeisen Bank să sprijine arta și, în general, momente importante de reunire a comunităților.

Susţinem Festivalul Enescu fiindcă aceasta înseamnă să deschidem un canal de comunicare cu comunitatea din care facem parte.
Astfel, reconectăm România la Europa – spunea la ceremonia de deschidere
Steven van Groningen, preşedinte şi CEO Raiffeisen Bank România, de altfel un mare iubitor de muzică clasică.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close