legea defăimării

De câte ori am ajuns la Madrid în ultimii zece ani, am dat peste cel puțin o demonstrație de protest în zona centrală a orașului, fie cu revendicări politice/sociale, fie sindicale.
Spaniolii se aseamănă întrucâtva cu românii pentru că au ieșit și ei oarecum recent dintr-o dictatură (Franco, 1936 -1975), au amintirea relativ proaspătă a acesteia și o folosesc uneori ca termen de comparație atunci când critică deciziile politice, așa cum facem și noi trimitere la Ceaușescu și la dictatura comunistă.
Deosebirea: protestele lor politice sunt mai bine structurate, organizate și mai consecvente.

Acum aproape un an, parlamentarii spanioli ai Partidului Popular (de dreapta) au reușit să treacă în parlament o lege nouă (pe care o inițiaseră) plus înăsprirea codului penal pentru delicte cu prevederi care ne sună zilele acestea foarte cunoscute pentru că le regăsim, în parte, într-o formă asemănătoare, și în legea defăimării, adică legea Orwell-Dragnea – cum o numește Internetul românesc.
Legea a fost promulgată apoi de regele Felipe, iar în iulie a intrat în vigoare.

Rapperi chemați la Poliție

Doi rapperi din Granada, fraţii gemeni Ayax şi Prok, au fost chemaţi zilele trecute la poliţie ca să dea declaraţii despre piesa lor “Polizzia”, considerată defăimătoare la adresa poliţiştilor întrucât conţine înjurături la adresa acestora, îndemnuri la violenţă şi consum de droguri, plus versuri gen „ei dau în bătrâni şi-n copii la manifestaţii, zi-mi că nu i-ai văzut!”.

Dacă sunt găsiţi vinovaţi, cei doi pot primi o amendă între 600 şi 30.000 de euro, conform Legii pentru Siguranţa Cetăţenilor, intrată în vigoare în iulie trecut şi care sancţionează cu asprime nu doar propagarea de mesaje defăimătoare ori instigatoare la violenţă la adresa poliţiştilor, cât şi actele de nesupunere civică, între care, în premieră, organizarea de manifestaţii în faţa sediilor Senatului şi Congresului Deputaţilor, pedepsită cu 30.000 de euro.
Cu amenzi de până la 600.000 de euro sunt ameninţaţi promotorii de spectacole sau manifestaţii neautorizate, în locuri „unde se prestează servicii de bază pentru comunitate” şi unde spectacolul sau protestul “pot genera riscuri pentru viaţa sau integritatea fizică a persoanelor”.
(Dacă e cineva interesat poate încerca o traducere cu Google Translate a textului legii.)

Cum se poate deduce din asemenea formulări cu vastă acoperire, legea a fost promovată în primul rând ca să descurajeze acţiunile de genul celor organizate începând din 2011 de “indignados”, manifestanţii anti-austeritate care au patentat ideea de protest permanent prin ocuparea pieţelor publice.
Descurajarea protestelor de tip „indignados/occupy” n-a fost însă singura ţintă a legii, ci a vizat cam tot ce ţine de cultura protestului din Spania ultimilor ani (de pildă, flash mob-urile contra acţiunilor de evacuare din locuinţe a datornicilor la bănci), în numele luptei contra terorismului.

Lege plus înăsprirea Codului Penal

În acelaşi sens, legea a fost prezentată la pachet cu un nou Cod Penal conţinând pedepse mai aspre cu închisoarea pentru o serie de infracţiuni legate de nesupunerea civică, între care atacurile la reţelele informatice ale instituţiilor sau diseminarea pe net a unor mesaje instigatoare la ură şi violenţă contra unor grupuri sau indivizi „din raţiuni rasiste, antisemite, legate de ideologie, religie, etnie sau apartenenţă la alte grupuri minoritare“.
Parcă ne sună deodată foarte cunoscut, nu? 🙂

Iniţiatorul legii a fost Partidul Popular (centru-dreapta) al premierului Mariano Rajoy, aflat la putere din 2011 şi susţinător al austerităţii, aşadar ostil în mod natural faţă de “indignados”. Pe tot parcursul anului 2014, cât a fost în dezbatere publică, legea a fost contestată de celelalte partide, ca şi de o armată întreagă de jurişti şi ONG-uri care au acuzat încălcarea libertăţilor de expresie şi de asociere şi evoluţia spre un stat poliţienesc – de unde şi eticheta de #LeyMordaza (“lege-botniţă”) omniprezentă în discuţiile de pe net.
Un clip de conștientizare a pericolelor pentru democrație a noii legi, pe când aceasta se afla în faza de proiect și dezbatere parlamentară. Cu subtitrare în engleză. La final apare și „ceaușescul” spaniol, dictatorul Franco 🙂

Legea-botniță este păstrată în vigoare chiar de către cei care au promis abrogarea ei

Pentru că alegerile parlamentare din 20 decembrie trecut nu s-au încheiat cu o victorie clară a vreunui partid, au urmat câteva încercări neizbutite de închegare a unei coaliţii care să conducă ţara, iar mai nou regele Felipe i-a cerut lui Pedro Sánchez, liderul Partidului Socialist (fratele de doctrină politică al domnului Dragnea), să încerce el să formeze o coaliţie.
În timpul campaniei electorale, Sánchez a promis sus şi tare că abrogarea „Ley Mordaza” o să fie prioritatea partidului său dacă va câştiga alegerile, însă acum s-a înmuiat şi propune doar reducerea unor pedepse ori amenzi, cu argumentul că o asemenea lege nu poate fi desfiinţată peste noapte.

E posibil ca şeful socialist să-şi fi schimbat poziţia anume ca să-şi mărească şansele de compromis cu partidele de dreapta pentru un viitor guvern.
Ori poate fiindcă situaţia se vede altfel când ajungi la putere şi îţi dai seama că poţi deveni tu însuţi o ţintă a demonstraţiilor de protest. Cert e însă că, dacă negocierile vor eşua iarăşi şi Spania va ajunge în vară la alegeri anticipate, sucirea lui Sánchez îl va costa câteva procente din scorul electoral, pe care le va pierde în favoarea populiştilor de stânga de la Podemos, cei care acum presează cel mai tare pentru abrogarea “Ley Mordaza”.

Cum folosesc protestatarii spanioli tehnologia

Comparația dintre legile cu prevederi anti-defăimare în variantele spaniolă și românească arată o oarecare asemănare de scop și strategie: intenția declarată de a proteja minoritățile și grupurile vulnerabile (plus securitatea cetățenilor) și scopul real al politicienilor: să-și asigure liniștea prin îngrădirea protestelor și aducerea la tăcere a vocilor critice.

În România, protestele față de legea Orwell-Dragnea au fost intense, spontane, dar s-au desfășurat mai ales în noaptea de miercuri spre joi pe Facebook și Wikipedia și au fost vizibile limitat, doar pentru cei cu acces la aceste spații online (e drept și că timpul a fost scurt – de la adoptarea în comisiile de la Cameră a legii au trecut doar două zile.)

Dacă ne întoarcem la spanioli, aceștia au adăugat protestelor de stradă și celor din spațiul virtual o inedită demonstrație a hologramelor – „dacă ne interziceți manifestațiile de protest în fața parlamentului, atunci vom protesta sub formă de holograme, să vedem cum le arestați pe acestea!”.
Protestul Hologramelor le-a asigurat organizatorilor, anul trecut, largi spații de mediatizare, gratuită, în presa iberică și internațională. Mesajul lor a ajuns instant la sute de milioane de oameni!

legea defăimării 2

Care a fost mecanismul
Protestatarii spanioli și din lumea întreagă au fost invitați să încarce pe o platformă online imagini cu ei purtând pancartele de proteste față de legea anti-democratică.
Apoi imaginile adunate astfel au fost convertite în holograme care au „manifestat” în fața parlamentului spaniol, adică în locul în care oamenii în carne și oase nu mai au voie:


___________________________________

Despre schimbarea de paradigmă în Comunicare provocată de Internet și noile tehnologii vom vorbi mâine, între orele 10.30 -16.30 la workshop-ul „Text, Imagine, Video în Online”.
Nu vom discuta aspecte din politică, ci despre Comunicarea digitală legată de branduri, produse și companii.
Mai sunt trei locuri libere.
Dacă doriți să vă înscrieți o puteți face până în seara aceasta la ora 22.00, aici (click), unde găsiți și temele ce vor fi dezbătute.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close