Țin minte că în vremea aceea buchiseam o carte galbenă primită la serbarea de iarnă, „Basme romantice germane”, adică asta.
O carte fascinantă prin insanitatea personajelor – de pildă o mamă, ajutată de fiica ei bună în vârstă de vreo nouă ani, l-a decapitat pe fiul vitreg și mai târziu, de frică să nu fie pedepsite de tatăl băiatului, i-au cusut amândouă capul de trup și l-au așezat în fereastră – în fine drăgălășenii de astea.

Ideea e că învățătorul care o suplinea pentru câteva zile pe „tovarășa” noastră bolnavă mi s-a părut că aduce teribil cu profesorul particular dintr-un alt basm german cuprins în carte, unul care se transforma spre groaza copiilor într-o uriașă muscă verde.
Bietul suplinitor, trecut bine de 70 de ani, era însă foarte cumsecade. Ieșit din Școala Normală probabil înainte de cel de-al doilea război mondial, a avut nefericita inspirație să vină la ora de muzică cu vioara proprie. (Dacă nu știți, în trecut, învățătorii erau obligați să știe să cânte la un instrument.)

Evident că auzisem cu toții până atunci cum sună vioara, dar doar la radio sau televizor, niciodată live.
Când bietul învățător a început să redea cu arcușul solfegiul menit să ne dezvolte auzul muzical, toată clasa a izbucnit în râs. Sunetul scârțâit  ni se părea teribil de caraghios. Și cum copiii se pricep de minune să fie sadici, pe măsură ce stupoarea creștea pe fața institutorului nostru, noi râdeam mai tare.
Bătrânelul s-a oprit, a lăsat ușor vioara pe catedră și a întrebat stins cine vrea să cânte ceva patriotic din manualul de muzică.

Aseară, Catedrala Sfântul Iosif a fost arhiplină. Spectatorii au avut un alt fel de profesor: Alexandru Tomescu, singurul violonist român care este păzit de bodyguarzi în timpul concertului. De fapt, nu el este păzit, ci vioara Stradivarius cu care colindă țara în cadrul Turneului Experience 2.0.

Alexandru Tomescu concert enel

Dacă am avea ceva televiziuni românești normale care să difuzeze și altceva decât senzaționalul manelistic, Alexandru Tomescu ar fi foarte potrivit să producă documentare despre istoria muzicii. Cred că ar fi la fel de interesante și incitante, precum cele de la History și Discovery.

A știut aseară să ne spună povestiri despre compozitori, să explice ce-i cu muzica pe care urma să o interpreteze.
Dar dincolo de asta, Alexandru Tomescu a contribuit la salvarea Casa Enescu de la Mihăileni. În vreme ce liderii locali din Botoșani și cei centrali de la București erau/sunt preocupați cu altele, Tomescu cu vioara lui a colindat țara în ediția de anul trecut a Turneului Stradivarius și a adunat bani pentru salvarea acestei case aflate atunci în ruină.
Planurile de viitor: să creeze la Mihăileni, pe lângă Casa Enescu,  o Academie de muzică și arte vizuale, spre beneficiul copiilor din zonă, nu foarte fericiți și nu cu prea multe șanse.

Oamenii simt oamenii. Și de aceea, aseară, catedrala a fost plină.

Post scris la invitația Enel, care sprijină Turneul Stradivarius Experience 2.0.
Enel reamintește că până pe 31 mai vă puteți face abonamentul E-Light, primul abonament dedicat internauților – cei familiarizați cu  segmentul digital și comunicarea online.
Pachetul E-Light este disponibil la nivel național.

Detalii, aici (click).

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close