Îmi place să merg mai degrabă la piață pentru legume și fructe decât la supermarket. Cumpăr doar de la cei care chiar au mâini muncite, semn că și-au cultivat cu efort marfa de pe tarabă. Îi respect și știu că acei 2-10 lei pe care îi primesc de la mine îi ajută.
Plus că vânez rarități – căpșuni cu gust de căpșuni sau pătrunjel pipernicit dar cu o aromă adevărată.
Se întâmplă însă să mă mai înșel.

Zilele trecute am târguit roșii de la un om cu figură 100% de țăran muncitor. Roșiile aveau toate semnele de produs „natural”: dimensiuni diferite, cu mici imperfecțiuni. Omul chiar le lăuda în gura mare.
Asta până când am ajuns acasă și descoperit că sunt de nemâncat. La interior, o jumătate era verde și lemnoasă, iar cealaltă, partea cât de cât roșie, avea gust de dovleac furajer.

produs romanesc

Le-am lăsat câteva zile să se mai coacă. Au rămas neschimbate. Coșul de gunoi.
Roșiile respective, aveam să aflu, au fost pur și simplu forțate, cu stimulenți chimici, să se coloreze la exterior, să pară coapte și apetisante.
Marfă românească, crescută la țară de țărani autentici dar șmecheriți, de o sută de ori mai proastă decât roșiile artificiale, cultivate industrial în vată minerală și hrănite cu substanțe chimice dozate de calculator. Evident că nu le recomand deloc pe acestea din urmă, doar constat.

Semn că nu tot ce e proclamat comercial drept „produs românesc” e neapărat și bun.
(Pentru echilibrarea poveștii trebuie însă să spun că s-a întâmplat să găsesc la Mega Image niște roșii de Vidra absolut fabuloase ca gust și la preț convenabil.  Dar comuna Vidra pare să fie o excepție, pentru că oamenii de acolo sunt isteți, s-au unit într-un soi de cooperativă și nu-și strică brandul.)

Pe biroul președintelui Iohannis se află spre a fi semnată și promulgată o lege stupidă (nu o spun eu, vedeți mai jos părerea unor economiști): legea care prevede ca 51% din alimentele vândute de supermarketuri și hipermarketuri să fie de producție românească.

Inițiativa, teoretic, ar fi de lăudat. Este normal ca România să-și protejeze economia, mai ales în condițiile în care presa este plină de relatări privind mafia din unele zone ale importurilor alimentare.
În practică însă, modificările la legea 321 (le puteți consulta aici) par redactate în grabă, pe caniculă, într-un birou fără aer condiționat.

Un exemplu sugestiv din această lege făcută pe genunchi și adoptată din automatism de către deputați: paragraful despre formarea prețurilor, unde TVA-ul pur si simplu a dispărut. Nu e menționat, astfel încât dacă președintele Iohannis ar promulga legea, România ar putea deveni țara cu TVA zero la alimente. Nu ar fi tocmai rău :), dar din punct de vedere bugetar ar fi un dezastru.

Deși legea, teoretic, și-a propus să reglementeze fluxul de aprovizionare al magazinelor mari și foarte mari, prin ricoșeu sunt lovite și magazinele mici, de cartier, preferate de mulți și care asigură existența a numeroase familii de mici comercianți. Legea prevede și pentru acestea amenzi de 100.000 -150.000 de lei ca în cazul magazinelor foarte mari (imens pentru un butic de parter de bloc care vinde de câteva mii de lei pe zi) și termene de plată pentru furnizori de 7 zile, de neîntâlnit și imposibile peste tot în România (vezi aici).

În fine, prevederile absurde și care ar da peste cap retailul românesc abundă în lege. Un grup de economiști și profesori universitari i-a adresat o scrisoare deschisă președintelui Iohannis cu argumente pertinente, în care nu este exclusă posibilitatea unei legi „cu dedicație” (au și deputații prietenii lor, nu?):

Este deplina libertate a consumatorilor ce tip de produse vor să cumpere şi să consume în schimbul banilor lor. În condițiile în care legea schimbă tipul de produse care se găsesc de cumpărat, libertatea de alegere a consumatorilor, specifică economiei de piață concurenţiale este împiedicată. Alegerea indivizilor este înlocuită de alegerea reprezentanților statului.
Acest tip de intervenție în forţă a statului în desfăşurarea afacerilor private, dublată de pedepse dure aplicate firmelor care nu respectă legea sunt specifice economiilor socialiste, conduse centralizat şi cu mână forte de un stat care devine, de multe ori, dictatorial şi corupt.

Concluzie
Am admirat întotdeauna magazinele alimentare din Spania, Italia sau Franța în care 90% dintre mărfuri sunt de calitate și produse local. Această realitate a fost posibilă pentru că aceste țări nu au trecut prin drama colectivizării forțate – fermele au avut timp să se dezvolte timp de generații, plus apartenența mai îndelungată la UE cu beneficiile legate de subvenții și stimulente.
Toată lumea ar fi bucuroasă ca România să importe strict doar ce nu poate produce – măsline, citrice sau banane.
Însă în ultimii 27 de ani parlamentarii nu au părut prea preocupați de susținerea agriculturii și industriei alimentare.
Un exemplu. Am niște prieteni – el fizician, ea artist plastic – care s-au ambiționat să creeze o fermă  de succes lângă Lehliu.
Ei bine, pentru că vor să lucreze legal și cinstit, mare parte din energia lor se duce pe bifarea absurdităților birocratice imaginate de aceiași parlamentari și politicieni; de exemplu să piardă o zi, să meargă până la București, la bancă, de unde să obțină încă o hârtie, cum că au cumpărat și plătit o casă de marcat, pentru care casă mai au de altfel un teanc de documente.

E ciudată, astfel, această hărnicie de ultim moment a parlamentarilor, cu această lege controversată și care nu este bazată pe niciun studiu profesionist (s-au întrebat, de exemplu, dacă poate fi asigurat consumul de mere din producția internă? Evident că nu.)

PS: Venezuela, o țară cu semnificative rezerve de petrol, deci cu ceva potențial economic, trece printr-una dintre cele mai grave crize umanitare din istoria modernă. Oamenii se omoară la propriu pentru mâncare și de foame vânează câini și pisici. Cauza: măsuri economice populiste, acumulate în timp, luate de niște conducători absurzi.
Din fericire, este exclus să avem soarta acestei țări cândva prospere. Vreau să spun doar că prostia la nivel politic poate avea efecte nebănuite și dramatice.

Pe aceeași temă: Vlad Petreanu și Cătălin Striblea.

2 Comments

  1. “Toată lumea ar fi bucuroasă ca România să importe strict doar ce nu poate produce – măsline, citrice sau banane.
    Însă în ultimii 27 de ani parlamentarii nu au părut prea preocupați de susținerea agriculturii și industriei alimentare.
    Un exemplu. Am niște prieteni – el fizician, ea artist plastic – care s-au ambiționat să creeze o fermă de succes lângă Lehliu.
    Ei bine, pentru că vor să lucreze legal și cinstit, mare parte din energia lor se duce pe bifarea absurdităților birocratice imaginate de aceiași parlamentari și politicieni; de exemplu să piardă o zi, să meargă până la București, la bancă, de unde să obțină încă o hârtie, cum că au cumpărat și plătit o casă de marcat, pentru care casă mai au de altfel un teanc de documente.

    E ciudată, astfel, această hărnicie de ultim moment a parlamentarilor, cu această lege controversată și care nu este bazată pe niciun studiu profesionist (s-au întrebat, de exemplu, dacă poate fi asigurat consumul de mere din producția internă? Evident că nu.)”

    Text foarte bun si la obiect. Niciun parlamentar nu a facut nimic pentru tara sau daca a facut ceva mai mult a distrus. Legea este buna insa dar s-ar umbla si la agricultura pentru a putea asigura 51% produselor este bine.
    Produsele romanesti sunt scumpe din cauza ca:
    – sunt putini care chiar fac treaba
    -taxe si cheltuieli mare raportate la o productia obtinuta
    – cerere mai mare fata de oferta
    – este mai scump sa lasa productia la voia intamplarii decat sa o injectezi si sa se coaca pe vapor sau fortat la lumini putenice si artificiale
    -sistemul de irigatii pus la pamant si aproape inexistent
    -bete in roate puse producatorilor romani adevarati
    -incurajarea bisnitarilor si dezvoltarea depozitelor de leegume-fructe fantoma de prin toata tara.

  2. O lege nu se scoate de pe o zi pe alta daca nu vrei sa o modifici tot timpul,cu siguranta o sa lase niste portite
    pentru interpretare

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Close