Streașina picura rar și pădurile de pe dealuri respirau ceață ușoară.
Foalele vechi din piele ațâțau focul din cuptor. Căldură plăcută de lemn înnegrit în mangal.
Fierarul Nagy Gyorgy meșterește cuie de potcoavă.
Pe perete sunt prinse în rastel, ordonat, sumedenie de scule pentru căznit fierul în foc.
Probă de inițiere în meserie, de la meșter la ucenicii nevolnici veniți în vizită, cei care n-au lovit vreodată cu ciocanul în nicovală: „Este un clește amestecat printre scule care nu se folosește în meseria de fierar, ci la altceva. Găsiți-l!”
Nagy Gyorgy ne lasă să ne chinuim și apoi extrage un clește ciudat de sub nasurile noastre. Două plăci de fier paralele, cu mânere lungi.
Îl bagă în foc, îl lasă o vreme și apoi fuge cu el afară, pe terasă. Unde, ca prin minune, apăruseră pâine presărată cu ceapă tocată și un castronel cu felii de slană.
Slana strivită între plăcile de fier încins ale cleștelui își picură, sfârâind, grăsimea pe feliile de pâine frământată cu cartofi. La sfârșit, fierarul alunecă slănina crocantă dintre fălcile de oțel, pe pâinea îmbibată.
Apă în gură. Gâturi întinse ca la puii din cuib când sosește rândunica cu gâza în cioc.
Un degetar de pălincă de mere distilată la un conac din zonă e tot ce mai trebuie pentru a prinde puteri.
Bucatele simple, țărănești, sunt cele mai bune. Plimbă cu căruța pe orice sofisticat culinar prin satele covăsnene și du-l apoi la fierărie să mănânce pâine unsă cu slănină strivită de cleștele încins. Se prea poate să uite de stelele Michelin.
Fierarul Nagy Gheorghe din comuna Brăduț (Bardócz) renaște vechiul meșteșug al maeștrilor fierari de acum un secol, două. Balamalele, încuietorile, clanțele, sfeșnicele migălite au din nou căutare la restaurarea caselor și conacelor vechi, numeroase în Covasna.
Dacă te tentează să vizitezi Covasna și meșterii din zonă (e la o aruncătură de băț de Brașovul cel prea aglomerat în week-end), ai de acum și un site (click) la îndemână, unde găsești tot ce-ți trebuie – de la cazare la ghiduri turistice.
(va urma.)
