Închide

Ce vrei să cauți?

O poveste poloneză și gânduri despre Noul Romexpo

CCIR
CCIR

Povestea #1.
În 2000 am vizitat Varșovia. Și am intrat în depresie.
Mai vizitasem două-trei capitale, dar din Vest. Și îmi spuneam, e normal să arate foarte bine orașele astea occidentale, nu au fost mutilate de comunism.
Dar când am văzut Varșovia… Părea la ani lumină de București.
Știți probabil că au și ei o Casă a Presei (cu funcții de Palat al Culturii), construită în anii 50 ca simbol al dominației sovietice, în stil stalinist. Seamănă foarte bine cu a noastră. Doar că e mai mare și mai înaltă (polonezii îi spun „tortul de nuntă al rușilor”) în comparație cu replica din nordul Bucureștilor. De ce mai înaltă? Se spune că rușii au vrut o clădire care să depășească în înălțime impunătoarele biserici catolice din oraș.

Dar să ne întoarcem la anul 2000. Primarul țărănist amator de păcănele Viorel Lis îi preda ștafeta la Primăria Capitalei lui Traian Băsescu. Ca într-un roman sud american, orașul era bântuit de haite de câini scheletici. Trotuarele erau cucerite de chioșcuri de tablă care vindeau suc din acuarele la dozator. Cum să nu te apuce depresia dacă aveai ca termen de comparație un oraș înviorat ca Varșovia?

Varșovia se conectase încă din 1990 la lumea civilizată, investițiile curgeau, astfel încât orașul se schimbase substanțial la față în doar zece ani.
Iar arhitecții, pentru a sublinia eliberarea de sub dominația marelui frate de la Răsărit, construiseră în centru niște clădiri de birouri din sticlă mai înalte decât tortul de nuntă stalinist. Arătau foarte bine și indicau clar direcția Poloniei. O întrecere metaforică între ideologii, pe verticală.
Varșovia avea astfel încă de acum 20 de ani o imagine de capitală dinamică și deschisă modernității.

Povestea #2
La ultima ediție a târgului de carte organizat în pavilionul central al Romexpo, unele edituri au avut un ghinion teribil; au nimerit în zone în care picura ploaia prin cupola veche de aproape 60 de ani (apropo, știți că prima cupola a edificiului s-a prăbușit sub greutatea zăpezii în 1963?)

Sper că aceste două povești nu au fost prea lungi, dar sunt importante în context.

Starea de fapt de azi
Proprietar al clădirilor din complexul expozițional de lângă Casa Presei ((inclusiv pavilionul central) este societatea Romexpo, al cărui acționar principal este Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR).
CCIR, împreună cu partenerii săi, au prezentat opiniei publice și au propus municipalității un interesant proiect de regenerare urbană a zonei.

Desigur că în ultimii ani s-au mai făcut investiții de întreținere a complexului Romexpo sau pentru construcția unor noi hale, dar cu renovări parțiale nu se rezolvă mare lucru.

Ce ar urma să devină Romexpo
Conform spectaculosului proiect, în urma unei investiții de aproape 2,8 miliarde de euro, Bucureștiul ar urma să aibă în sfârșit niște spații obligatorii pentru viața economică și socială a unei metropole și care acum lipsesc:

Sala Polivalentă. Pavilionul central va fi reconfigurat în Sală multifuncțională – „un spațiu artistic la standarde internaționale, care să stimuleze potențialul mediului cultural contemporan și care, prin evenimentele găzduite, să devină o atracție pentru publicul de entertainment inclusiv din afara țării”.
Centru de conferințe. Proiectul integrează pavilioanele expoziționale Romexpo, pe care le reconfigurează și modernizează într-un Centru de Conferințe și Congrese de anvergură, adaptat nevoilor unei capitale europene.
Spații muzeale și culturale: Muzeul Brâncuși, Muzeul de Istorie Monetară, cel mai mare Oceanariu din România ar urma să fie construite în Noul Romexpo. Cum se explică apariția acestor spații, aparent fără justificare economică? În urbanismul actual, este obligatoriu ca noile construcții să ofere noi oportunități tuturor locuitorilor orașului, nu numai proprietarilor și chiriașilor spațiilor nou construite. E regulă.

Centrul de Business al Capitalei. Complexul va cuprinde exclusiv imobile construite conform standardelor internaționale pentru clădiri verzi (certificare LEED), dotate cu sisteme, aparatură și echipamente de ultimă generație. Clădirile de birouri vor avea integrate zone de servicii și facilități pentru cei peste  30.000 de angajați care vor lucra în, probabil, cel mai puternic pol de business din țară.
Parc și grădini urbane. Suprafețele de beton de azi ar urma să fie convertite într-un parc de 100.000 de metri pătrați în cadrul complexului, în conexiune cu Parcul Regele Mihai I.
Și pentru că unii sceptici se vor întreba de ce investitorii cheltuiesc cu spații verzi și clădiri ecologice, răspunsul: spațiile construite pe ideea de sustenabilitate sunt mai profitabile și mai valoroase imobiliar.
Reconfigurarea infractructurii. Zona este foarte aglomerată, cu un trafic infernal, astfel încât specialiștii vor fi chemați să regândească fluxurile din jurul Noului Romexpo, inclusiv cu piste pentru biciclete și o parcare de 12.000 de locuri.
Propunerea de proiect poartă semnătura reputatei case de arhitectură Jerde Partnership, cu o experiență de peste 40 de ani în remodelarea și revitalizarea urbană la nivel global.
Pentru unele obiective ale proiectului, arhitecții vor fi stabiliți în etapa post – aprobării Planului Urbanistic Zonal, ca urmare a unor concursuri naționale și internaționale de specialitate.

Ca impact economic, calculele arată că proiectul va aduce aproximativ 200 de milioane de euro la bugetul de stat în timpul construcției.
După finalizare, Noul Romexpo va contribui cu peste 345 de milioane de euro, anual, la buget, sumă suficientă pentru construcția a 79 de kilometri de autostradă, de pildă.

Detalii despre proiect și o secțiune Q & A, aici.

Am postat o simulare a proiectului pe Facebook și destui au reacționat cu emoji de râs. Adică, „uite ce cai verzi visează și ăsta”. Au dreptate să fie neîncrezători și sceptici. Bucureștiul nu are, după 30 de ani, o sală polivalentă, un centru de congrese, o sala de concerte, un centru de business configurat coerent și multe altele care să-i dea imaginea și funcțiile unei capitale europene.
Poate a venit vremea, în sfârșit, să construim o parte din acestea. Mai bine mai târziu (decât celelalte state fost comuniste) decât niciodată.

Articole populare Ultima luna

Adaugă comentariu