Rețelele sociale precum Facebook, Instagram și TikTok au devenit din ce în ce mai bune în identificarea și eliminarea limbajului și a conținutului care încalcă standardele stabilite.
De cealaltă parte se află utilizatorii acestor platforme, care au inventat o terminologie codificată, menită să evite detectarea unor expresii de către algoritmi și sancționarea în consecință.
Aceste expresii sunt denumite „algospeak” și au potențialul de a influența pe scară largă limbajul cotidian.
Din cauza volumului mare de conținut postat, platformele de socializare folosesc algoritmi pentru a semnaliza și elimina automat materialele problematice. Scopul este de a reduce răspândirea dezinformării, precum și de a bloca conținutul considerat ofensator sau nepotrivit.
(Erorile, abuzurile sau, din contră, lejeritatea acestor algoritmi în cazuri flagrante reprezintă o altă discuție.)
Mulți utilizatori au motive legitime pentru a dori să discute totuși subiecte sensibile online.
Victimele agresiunilor sexuale, de exemplu, pot considera că este terapeutic să discute cu alte persoane despre experiențele lor. Iar cei care se luptă cu gânduri de automutilare sau sinucidere pot beneficia de comunitățile online care oferă sprijin.
Așadar, pentru a trece de filtrele de conținut, utilizatorii rețelelor de socializare folosesc limbajul codificat „algospeak” în locul termenilor interziși.
Astfel, referințele la sex, de exemplu, pot fi înlocuite cu un cuvânt inofensiv precum „mascara”.
„Unalive” a devenit o modalitate convenită ca referire la moarte sau sinucidere.
„Accountant” înseamnă lucrătoare sexuală. „Corn” ține loc de porno.
(theconversation.org)
