Crearea și răspândirea unor informații false, de multe ori spectaculoase, nu sunt – știm – un fenomen recent.
Fenomenul există încă din antichitate, dar de data aceasta propun să ne întoarcem doar cu 500 de ani în urmă. În teritoriile dintre Bavaria și Estonia era întâlnită credința că dacă unei femei îi mergea bine gospodăria, aceasta era obligatoriu în cârdășie cu un dragon (balaur, în mitologia noastră) care îi aducea pe furiș bani, lapte sau unt, intrând pe hornul casei.
Balaurul arăta ca un șarpe cu cap de vacă și zbura, evident. El lua sporul casei de la alții și îl dăruia acestor „vrăjitoare”. Invidia comunității fabrica fake news pe această temă și trimitea adesea biete femei nevinovate, acuzate de sex cu dragonii, la tribunalul vrăjitoarelor și mai apoi pe rug.
Știrile false (fake news) din zilele noastre au o circulație mult mai intensă decât în Evul Mediu, sunt bazate pe minciuni mai rafinate, viralizându-se prin internet și social media.
Tipurile de știri false din online și social media:
Trolling. Satiră sau parodie care are potențialul de a păcăli publicul, dar nu are intenția de a provoca vreun rău.
Aici mă opresc pentru încă o poveste, de astă dată care ilustrează această idee de trolling, pentru că e savuroasă: în 2012, site-ul satiric The Onion a publicat un articol care susținea că președintele nord-coreean Kim Jong-un a fost votat drept cel mai sexy bărbat în viață, fiind „visul devenit realitate al oricărei femei”. Unele publicații din China – inclusiv versiunea online a ziarului partidului comunist – au preluat „știrea” ca și cum ar fi fost adevărată.
Clickbait. O conexiune falsă în care titlurile, explicațiile foto sau elementele vizuale sunt folosite într-un mod care nu susține conținutul real, dar stârnește curiozitatea și crește numărul click-urilor.
Context fals. Informația în sine este autentică, dar este scoasă din context și plasată într-unul diferit.
Impostură. Surse false și inventate imită surse autentice (de pildă, publicații respectabile) și le prezintă ca atare pentru a păcăli publicul.
Manipulare. Conținutul autentic, cum ar fi imaginile, este modificat în scopul de a înșela consumatorul de media.
Fabricare. Tot conținutul este fals și inventat cu intenții dăunătoare.
De ce apar fake news. Cui folosesc
Să începem tot cu o poveste (reală) despre cât de mulți bani se pot scoate din știrile false. Alex Jones, conspiraționist american, a construit un imperiu media – posturi de radio, site-uri, producție de filme, magazine online. El a susținut de pildă că un atac armat la o școală soldat cu 20 de copii omorâți a fost o înscenare cu actori a guvernului pentru a pregăti interzicerea posesiei armelor. Justiția l-a condamnat să plătească 1 miliard de dolari despăgubiri familiilor victimelor. Suma fiind uriașă, presa a pornit să investigheze veniturile și averea lui Jones. Concluzia a fost că site-ul InfoWars, deținut de Jones, producea un venit anual de 50-60 de milioane de dolari din știri false și conspiraționiste (scuzați pleonasmul). Plus că Jones era un proprietar imobiliar prosper.
Orice comunitate coagulată în jurul unei organizații specializată în fake news aduce proprietarilor beneficii, uneori uriașe: venituri din publicitatea online (de unde obsesia publicațiilor pentru trafic), din promovarea disimulată a unor entități și interese contra plată, la care se pot adăuga donații de la susținători sau venituri din abonamente.
O altă sursă semnificativă de știri false este războiul hibrid, în care un stat atacă discret dar intens un alt stat prin dezinformare online (propagandă) menită a influența rezultatul alegerilor sau percepția națională în privința unor evenimente, de exemplu.
A treia categorie de generatori de știri false o reprezintă persoanele obsedate de atenția publică sau care sunt finanțate individual pentru promovarea predicatelor unei agende secrete și care sunt gata să facă orice pentru notorietatea și influență online.
Cum detectăm știrile false
Toată teoria de mai sus e necesară pentru că prima condiție în a nu îngurgita și răspândi știri false este să înțelegem fenomenul, să nu-i ignorăm nicio clipă existența și să nu cădem în capcana des întâlnită „dacă așa scrie pe Internet, așa e”.
Probabilitatea ca știrile de pe un site să fie false crește dacă respectivul site întrunește una sau mai multe dintre aceste caracteristici:
– abundă de reclame dubioase precum leacuri pentru bătături sau preziceri ale Babei Vanga
– textele sunt scrise neglijent sau par traduse dintr-o limbă străină cu varianta Google translate din 2007
– nu există semnături la articole, lipsesc informații despre publicație în subsolul home page sau datele de contact ale redacției
– cultivă perseverent senzaționalul sau dramaticul de genul tunelurile dacice, dominația lumii de către reptilieni sau foametea generală care se va înstăpâni în lume până în 2030. (Aici completați dvs. lista.)
– nu citează sursele unor declarații, date și informații (cu link) sau le citează fals – îți vei da seama rapid că expertul acela nu a spus niciodată așa ceva cu un simplu Google search
– sau citează sursa dar aceasta este un politician sau lider de opinie cu notorietatea în răspândirea știrilor conspiraționiste
– adresa web a paginii (URL) arată straniu sau conține greșeli de ortografie
– terminația domeniului URL e mai puțin obișnuită, gen „.infonet”
Dacă avem suspiciunea că o știre internațională e falsă, o reacție imediată poate fi verificarea pe unul dintre site-urile de fact checking:
Snopes
PolitiFact
Fact Check
BBC Reality Check
De altfel, e interesantă o vizită pe aceste site-uri și pentru a constata cantitatea imensă de știri false și absurdul acestora.
Pentru verificarea știrilor în română și privind România, avem:
Factual.ro
Veridica.ro
Antifake.ro
Misreport.substack.com (cu un newsletter foarte bun)
Odată cu dezvoltarea generatoarelor de text, imagine și video bazate pe AI, cantitatea de fake news va crește exploziv. Dar vom mai vorbi despre aceasta într-un episod viitor.
Rubrică susținută de Rompetrol.
