Închide

Ce vrei să cauți?

O scurtă istorie a televiziunii și cum de-a ajuns televizorul, din produs de mare lux, unul pe care și-l permite acum oricine

Pe 31 decembrie 1956, în România a apărut televiziunea. Pentru prima dată, unii români vedeau, în casele lor, imagini în mișcare, alb-negru, pe un ecran nu mai mare decât un iPad Pro de astăzi și la o rezoluție mai mult decât modestă.

La vremea respectivă, televizoarele erau un lux, fiind importate din Uniunea Sovietică. Așa arăta unul dintre primele modele, marca Rubin:

istoria televiziunii

Trei ani mai târziu, abia dacă existau în țară 1000 de abonați la televiziunea de stat. Emisiunile erau oarecum improvizate (tehnica de transmisie fiind primitivă), de pildă cu câte un violonist, filmat strâns, care interpreta ceva.
Anii 70, cei mai relaxați ai dictaturii comuniste, au adus un sediu nou (cel din Dorobanți) pentru televiziunea română, organizat după modelul BBC. Emisiunile de divertisment deveniseră mai elaborate, erau transmise chiar și evenimente sportive importante.
Nu toată lumea își permitea un televizor însă, așa că o casă care avea un astfel de aparat îi primea seara și pe vecini.
Apoi, au venit anii 80, când Ceaușescu a înnebunit și a transformat televiziunea națională după modelul nord coreean: câteva ore de emisie de zi, în care era preamărit ca geniu planetar.
Nici vorbă să se mai transmită vreun campionat mondial de fotbal, de pildă. Au fost anii în care românii din sud au învățat bulgărește; își meșteriseră din lighene de aluminiu antene „parabolice” și se chinuiau să prindă televiziunea bulgară, mult mai relaxată. Sau pe cea sârbească, în cazul celor din Banat.
Trecem rapid peste momentul istoric din decembrie 1989, când TVR a transmis în direct schimbarea de regim politic, din motivul întemeiat că în primele luni din 1990 s-a transformat într-un instrument de propagandă jenantă a celor care se instalaseră la putere.
Azi, TVR funcționează încă după 67 de ani, dar are audiențe modeste, dată fiind concurența cu televiziunile private.

Cam asta e istoria, savuroasă aș zice, dar mai important este cum s-a transformat televizorul în hub casnic de entertainment.
Datorită streamingului, a devenit cinema din care putem alege mii de filme. Youtube și Vimeo ne oferă milioane de ore de documentare, concerte, clipuri de toate genurile. Cuplat cu o consolă, deschide universul gamingului. Cu o cameră video integrată sau atașată, ne conectează prin dialoguri video cu prietenii și rudele oriunde s-ar afla.
Revistele care publicau programele canalelor de televiziune au dat faliment: nu mai suntem legați de ora de transmisie a emisiunilor, putem alege cam orice, când dorim.

Și mai fascinat mi se pare că televizorul a devenit un produs accesibil pentru orice buzunar. Desigur, există și modele de mii de euro, dar să ne uităm la ce prețuri au ajuns aceste modele de televizoare smart de 80 cm cu caracteristici tehnice absolut decente.

Adaugă comentariu