Nici nu mai contează dacă povestea – în cazul nostru despre un aparat de radio antic și fermecat – are sau nu vreo urmă de adevăr; portretul creatorului se pliază pe istorisire și devine memorabil, precum acesta din Vulture, despre scriitorul care inspiră cu cărțile sale unele dintre cele mai de succes filme hollywoodiene, Ben Mezrich pe numele său.
E un bun exemplu despre abilitatea unui creator de succes de a spune povești despre el însuși, care să-l „vândă” publicului ca personaj.
Ben Mezrich, 55 de ani, deține așadar un radio magic. Este unul vechi, de tipul celor în jurul cărora familiile obișnuiau să se adune și să asculte emisiuni pe vremea când televiziunea abia făcea primii pași. L-a cumpărat cu 50 de dolari la sfârșitul anilor ’90, pe când era un autor fără mare succes, adâncit în datorii și se gândea să renunțe la scris.
La un moment dat, Mezrich a decis că radioul posedă capacitatea genială de a-i îndeplini trei dorințe, atâta timp cât îl sărută cu luminile stinse și în casă se aude piesa The Crystal Ship a formației Doors.
1. Primul lucru pe care și l-a dorit a fost să o întâlnească pe viitoarea sa soție: „Am descris-o în fața radioului – o fată frumoasă și inteligentă”. Chiar în acea seară, într-un club din Boston, a întâlnit-o pe Tonya Chen, o studentă la stomatologie, cu care s-a căsătorit mai apoi. Prietenii lui Mezrich au început să vină la el pentru a încerca să sărute radioul, dar el i-a refuzat.
2. A urmat capitolul carierei. El i-a cerut radioului ca volumul său Bringing Down the House, despre o echipă de blackjack de la MIT care memora cărțile de joc, să devină un best seller New York Times. S-a întâmplat și asta.
3. Ben mai avea o singură dorință și știa exact ce să ceară. Dorea ca un studio de film să dea undă verde adaptării uneia dintre cărțile sale, nu conta care, într-un lungmetraj. Și nu dorea un film de televiziune, pe care îl marcase deja atunci când thrillerul său Reaper, despre un virus care își calcifiază victimele, a devenit un lungmetraj al canalului prin cablu TBS cu titlul Fatal Error, un film pe care îl apreciază acum ca fiind „o adevărată porcărie”. Voia o superproducție, așa că a stins lumina și i-a cerut radioului să-i îndeplinească dorința.
Astfel cartea Bringing Down the House a devenit filmul 21, ajuns pe locul 1 la box office în primăvara lui 2008. A urmat filmul The Social Network, premiat cu Oscar, după cartea sa The Accidental Billionaires, despre tineri care nu respectă regulile și încearcă să facă o grămadă de bani. În septembrie anul trecut, volumul său despre frenezia acțiunilor GameStop, pe care a intitulat-o The Antisocial Network, a devenit filmul Dumb Money, devansând un număr de proiecte rivale asemănătoare aflate atunci în curs de producție.
Visul meu nu a fost niciodată să câștig Premiul Pulitzer sau National Book Award. Visul meu a fost să scot o carte în format paperback, cu mențiunea NOW A MAJOR MOTION PICTURE – explică el.