Calea Griviței, București. O stradă istorică, în plin proces de gentrificare, locul unde artiștii plastici, de pildă, găsesc magazine specializate cu pigmenți și pânze albe în așteptarea culorilor.
La numărul 53, dacă treci în spatele unei fațade de casă banală de negustor din secolul trecut, decorată cu stucaturi naive, dai peste un șantier în care se lucrează cu febrilitate zilele acestea. Eu am făcut-o și am găsit o clădire în construcție fascinantă prin dimensiuni și arhitectură, greu de ghicit din stradă.
Proiectul primului teatru independent care să ofere condițiile unui teatru profesionist, căci acesta va fi hub-ul cultural Grivița 53 – animat de o comunitate artistică semnificativă, a fost anunțat în 2016, când scriitoarea și regizoarea Chris Simion-Mercurian și-a vândut casa moștenită de la o bunică și a cumpărat terenul.
Au urmat ani dificili în realizarea proiectului, cu victorii precum sprijinul și încurajările celebrului scriitor francez Pascal Bruckner sau finanțarea substanțială oferită de de granturile SEE 2014-2021 prin programul RO-CULTURA și de alți sponsori, dar și cu momente de disperare și de dezamăgire când, de pildă, promisiuni ferme de susținere a proiectului s-au dovedit vorbe în vânt.
Spuneam că, din stradă, nu ai cum să îți închipui dimensiunea și complexitatea clădirii. E uimitor că doar doi oameni, Chris Simion Mercurian și Tiberiu Mercurian (foto) – cofondatori ai Asociației Culturale Grivița 53, sprijiniți de o comunitate solidă de voluntari încântați de idee, au reușit asemenea performanță.
Terenul nu este foarte mare, așa că arhitectul Codrin Trițescu a ales dezvoltarea pe verticală.
Clădirea, aflată acum la stadiul de gri, are un subsol tehnic, parter și patru etaje, pe o suprafață desfășurată de 1.500 mp.
Sala de spectacole va avea 140 de locuri și va fi deschisă teatrului de proiect – gata să găzduiască echipe independente regizor/actori – și proiecte culturale care au nevoie de un spațiu dotat modern. Va fi un spațiu care va cere performanță artistică evidentă, diferit prin demersul artistic unic.
Este prevăzută, de asemenea, o sală studio, iar intrarea în teatru – plănuiește Chris – va funcționa și ca bibliotecă publică.
Este posibil ca întreaga clădire să fie gata la finalul acestui an, iar anul viitor să înceapă laborioasa și costisitoarea instalare a dotărilor tehnice.
Un vis a cărui materializare a durat, iată, opt ani.
Este prima dată în istoria culturală a României când o comunitate construiește de la zero un teatru.
Proiectul Grivița 53 mai are nevoie urgentă de finanțare, așa că dacă te numeri printre cei care contribuie la schimbarea lumii în bine pas cu pas și care influențează istoria culturală contemporană, poți să faci o donație aici.
Pentru că Grivița 53 este gândit să ne aparțină tuturor.